Orele zboară ca vântul atunci când dormi într-un avion. Câteva ore mai târziu m-am trezit în aeroportul din Orlando. Cobor din avion, iar la poarta principală , m-a așteptat nimeni alta decât Adrianna . Părul ei blond era prins într-o coadă de cal perfectă. Purta o rochie roșie cu buline și niște opincuțe negre în picioare, iar o geantă asortatată era așezată pe umărul ei stâng.
Inspir adânc și îmi închid ochii pentru o clipă. Aici îmi începe noua viață ... bine, noua viață temporară , sper. La cât de rău se ceartă părinții mei pentru mine, nu cred că acel proces se v-a termina vreodată.
Numele ei îmi iese pe gură atunci când ajung în dreptul ei. Aceasta se ridică de pe băncuța din lemn pe care era așezată și se îndreaptă spre mine, prinzându-mă într-o îmbrățișare caldă.
-Doamne, Chloe , ce mare te-ai făcut! spune mângâindu-mi obrazul. Și ce frumoasă ești ... semeni leit cu mama ta ! spune radiind.
-Mulțumesc , murmur eu încet , iar o roșeață cumplită îmi pătează obrajii. Ea râde încet și îmi prinde una din valize.
-Hai la mașină , spune iar eu o urmez. O mașină frumoasă, roșie îmi apare în fața ochiilor, iar eu rămân cu gura căscată. În viața mea nu am văzut un așa porsche . E atât de ... wow. Ea râde din nou și dechide portbagajul mașinii și îmi pune acolo valiza, alături de celelalte două.
Mă îmbarchez în mașină și pornim la drum. În mai puțin de 45 de minute, am parcat mașina în fața unei imense vile. Ce mama naibii? Pentru ce îi trebuie o asemenea vilă, doar pentru 3 pesroane ...
Aceasta mă prinde de mână și mă trage în casă, spunând că valetul v-a duce valizele în casă. Au valet? Drumul până aici nu a fost unul tăcut cum mă așteptam. De obicei nu sunt așa sociabilă. Ea mi-a pus o grămadă de întrebări despre mine, despre mama , cum o mai ducem.
Intru în casă și rămân uimită. Un hol imens mă întâmpină. Culorea piersicii a pereților se potrivește de minune cu mobilierul masiv din lemn arămiu al încăperii. O pereche de ochi ciocolatii îi întâlnesc pe ai mei,iar eu cred că mă topesc. Bustul gol al băiatului, îmi face ochii se tremure sub pătrățelele lui. Mamă, sper doar să nu salivez. Dar nu-i nimic, dacă o fac spun că salivez din cauza batonului de Snickers ce-l ține între dinți.
Oare ăsta o fi valetul? Dacă da, sper din toată inima să nu aibă pritenenă.
-Dragul meu, te rog ia-ți un tricou pe tine, avem musafiri! spune Adrianna , iar băiatul se întoarce pe călcâie și merge câțiva pași pe hol și intră în lift.
Stai , lift? "Dragul meu" ? Ok, ce naiba e asta? De când Adrianna mai are un fiu? Eu îl știu doar pe Adam. Și ... lift? Casa asta are lift?
-Chloe, haide să îmi cunoști fiii , spune veselă , iar eu tac și doar o urmez. Când ajung în fața sufrageriei observ pe canapeaua din piele crem, că o siluetă masivă stă pe ea și citește ziarul.
-Ăm, Adrianna , ai spus cumva "fiii" ? întreb.
-Da, fiii! spune și se îndreaptă spre canapea. Ziarul este înlăturat din fața bărbatului și observ un zâmbet imens fiind dat soției lui, presupun. Chloe, acesta e soțul meu, Henry ! continuă ea în timp ce îi plasează un scurt sărut pe buze. Soțul ei părea destul de tinerel, cu un păr castaniu deschis și niște ochi verzui-căprui. Era frumușel, zic eu .
-Tu trebuie să fii Chloe, nu? întreabă și întinde mâna spre mine, zâmbind.
-Da, îmi pare bine să vă cunosc , domnule Winchester! spun,iar el râde.
-Oh, te rog dragă, nu îmi spune "domnul Winchester" ... mă face să cred că sunt un bătrân pervers și libidinos. Încep să râd la afirmația lui, iar el și soția lui mă urmează. În cameră atmosera se distinge atunci când intră brunteul ce l-am văzut mai devreme, de data aceasta îmbrăcat.
-Hei , spune el simplu, iar respiarția mi se taie. Eu bâlbâi un "hei " amărât pe acolo, iar el se așează pe canapea.
-I-ai chemat și pe frații tăi? întreabă Adrianna pe băiat.
-Nup, de ce? Trebuia? întreabă el făcând pe prostul. Adrianna începe să chicotească și își trimite soțul să-i cheme. Dar tot nu înțeleg! Ăsta e valetul sau copilul ei? Și ... "frații tăi" ? Adică sunt mai mulți?
-Așa , continuă Adrianna, Chloe aceasta e fiul meu Nathan. Nu e cel mai mare, el are 18 ani.
Eu dau din cap și zâmbesc în același timp. El face un pas spre mine , îmi ia mâna și o sărută ca un adevărat gentelman. Rămân șocată pentru un moment, dar îmi revin imediat.
-Îmi pare bine să te cunosc, Chloe! spune suav, iar eu înghit în sec.
-Ș-și mie , mă bâlbâi.
În următorul moment, pe ușa sufragerie intră din nou Henry , urmat de Adam. Pe el îl recunosc din prima. Când mă vede su uită puțin mirat la mine, dar și foarte confuz. Fără să stea prea mult pe gânduri, vine la mine și mă ridică într-o îmbrățișare. Inima îmi bătea cu putere în piept, iar hormonii mei încep să o ieie razna.
-Chloe , țipă el fericit. Cum de naiba își mai amintește de mine? Am fost o rățușcă urâtă cu aparat dentar. Mă lasă jos și își pune mâinile pe umerii mei. Ce frumoasă te-ai făcut! spune, iar pe fața mea apare un zâmbet tâmp.
-Mersi, răspund simplu, iar el îmi zâbește în continuare. Ce pot spune, nici tu nu ești mai prejos.
-Ah, mă flatezi , spune iar eu chicotesc.
Camera se umple rând pe rând cu câte un bunoc . Ce mama dracului? Am murit și am ajuns în Rai? Ochii îmi ardeau de la atâta ... de la atâția băieți firebinți.
-Chloe , fă cunoștință cu fiii mei : Matt , care e cel mai mic , are 10 ani. Adam, pe care îl știi deja ... el a mai crescut de când l-ai văzut ultima dată, are acum 21 de ani , primul an de facultate. Oliver , care are 24 de ani. Hunter , care este cel mai mare, 26. Isaac care are 17. Jason, 18 ani. Thomas și Nathan , care au 18 ani și jumătate, râde aici. Bineînțeles pe Nathean numai ce l-ai cunoscut și pe Liam, care are 16 ani , spune Adrianna , iar eu simt cum camera se învârte cu mine. Băieții tac, iar eu la fel. Ne holbam unii la alții ca idioții.
-Îmi pare bine să vă cunosc pe toți , spun într-un final. Eu sunt Chloe .
Toți mă salută în diferite feluri, iar după se împrăștie toți prin cameră.
-Vreu să vă comportați frumos cu ea. E noua membră a familiei ... v-a sta aici temporar, deci vă rog, dar vă rog, nu o faceți să se simtă incomfortabil , spune Adrianna , iar fiii ei aprobă. Ok, are ... are 10 fiii. Nu-i deloc ciudat! ... Ce dracu?! 10 băieți?! O să locuiesc cu 10 băieți în casă?! 11 dacă-l număr și pe Henry?! Vă bateți dracului joc de mine? Când a avut timp să facă atâția copii? Și cum naiba eu nu știam de existența lor.
Ok, reptific ... chinul meu abia acum începe.
_____________________________________________________________________
Șiii iată că am venit șu cu nextul :) Chiar îmi pare rău că nu e mai lung, dar dat fiind că am început școala nu am putut să-l fac mai lung. Oricum sper că vă place și vă aștept părerille, cu cel mai mare drag.
----------> În dreapta îi aveți pe Adam și Nathan.
Sper să postez cât de curând.
Până data viitoare, XOXO.
CITEȘTI
10 BOYS , 1 GIRL
FanfictionPovestea Lui Chloe Collins , nu e deloc o poveste ciudată. Adică cât de des se întâmpla ca părinții tăi să se certe încontinuu pe custodia ta? Cât de des părinții te trimit în Florida să stai la o familie necunoscută? Cât de des întâlnești o familie...