10 BOYS , 1 GIRL

Capitolul 3: shirtless guy & breakfast

Familia aste e ciudată, chiar foarte ciudată. Restul serii am rămăs în camera mea, care era la etajul 3. Imensa lor casă are 4 etaje. 4 am spus! Nu am prea vorbit cu băieții, am spus că am nevoie de ceva timp să procesez informațiile ce mi le-a dat Adrianna despre ei și cum de nu știam de existența lor. Se pare că ei au fost dați la școală foarte devreme, și a fost particulară. Adam a fost singurul care a avut parte de studii la o școală publică, iar de aceea eu nu știam de existența băiețiilor. 

Cred că am să fac față provocării de a locuii cu 10 arătări sexy în casă.

Am sărit peste cina familială , iar Adrianna a fost ușor dezamăgită, dar a înțeles.  Am încheiat seara cu un duș lung, în care mi-am relaxat tot corpul, iar apoi direcția pat , și somn.

Următoare dimineață m-am trezit ușor-ușor, datorită razelor de soare care intrau în camera mea. Am menționat că e roz? Ei bine, da, e roz , iar mobilierul e din lemn alb. Un pat dublu așezat în mijlocul camerei și o plasmă așezată pe perete. E destul de încăpătoare și foarte primitivă.

M-am ridicat în șezută și mi-am frecat ochii cu mâinile. Casc și scot un miorlăit ascuțit pe gură , atunci când îmi întind mușchii. Picioarele îmi intră în papuceii confortabili și pufoși de casă, și mă duc până la dulap, de unde scot un prosop mare. Telefonul a început să vibreze pe noptiera din lemn, așa că am mers repede și am răspuns.

Mama.

-Hei, mama, spun simplu forțându-mă să par cât de cât fericită.

-Bunăă , iubita! Ce mai faci? Cum e acolo? Te-ai acomodat? mă bombardează ea cu întrebările.

-Da, mamă , mi-am despachetat lucrurile. Acum mă duc să fac un duș, și merg să iau micul dejun! spun și apăs pe clanța ușii.

-Cum te înțelegi cu băieții? întreabă, iar eu trântesc ușa înapoi. Poftim? Știa de ei și nu mi-a spus?

-Ăm, bine ...

-Doar atât? zice, iar eu îmi dau ochii peste cap, așezându-mă înapoi în pat.

-Mda,răspund sec. De ce nu mi-ai zis niciodată că Adrianna are 10 copii? întreb, iar ea oftează.

-Credeam că știi! Adică am presupus că ți-a spus Adam , atunci când ți-a fost bonă ... zice, iar eu pufnesc.

-Ei bine, mamă , nu mi-a spus. Ști-ști ceva, nu mai pot vorbi , mă lasă bateria la telefon și trebuie să fug la baie. Pa , spun și îi închid în nas. E atât de enervantă uneori! Oftez lung și reîndrept spre ușă. Ies pe hol și mă duc direct la baie. Dau drumul la duș, în timp ce eu îmi dădeam jos pijamalele mele cu Hallo Kitty. Mdaa, Rose și Kate au crezut că e un cadou drăguț, pentru aniversarea de 16 ani.

Apa caldă, se scurge pe pielea mea , iar asta mă relaxa total. Chiar sper să fie bine, toată chestia asta cu mutarea.

Oh, drăcie.

Școala.

Mâine am școală.

Colegi noi, haine noi. Mereu am urât să fiu nouă în școală. Mi s-a mai întâmplat o dată, la 10 ani când m-am mutat în Manhattan și a fost cea mai oribilă zi din viața. Colegii au râs de mine și de aparatul meu dentar, de hainele tocilărești pe cale le purtam, dar mai ales acei ochi hidoși și pătrățoși ... așa am primit eu porecla de "rățușca cea urâtă". Un clasic cliche, dar nici colegii nu au putut venii cu ceva mai original. Acea vremea a trecut, iar acum o reiau de la capăt. Sper doar să nu fie la fel ca la 10 ani.

Gândurile mele m-am cuprins adânc, încât nici nu mi-am dat seama că am stat jumătate de oră în duș. Ies imediat din cadă și îmi înfășor prosopul în jurul corpului.