10 BOYS , 1 GIRL

Captolul 8: Surprize, surprize! **

Știu că am zis că acest capitol va fi lung, dar apoi m-a trăznit o idee și am zis să îl las așa. După cum ați observvat capitolul 8 e scris pe mai multe părți, deoarece am o lene care nu vrea să treacă și mă obligă se le scriu așa pe părți , dar nu cred că e chiar așa de rău. Iar dacă nu vă convine, nu am ce face:)))))))

Lectură plăcută, vă doresc, dragilor!

_____________________________________________________________________________

*peste 2 ore*

Corpul meu se aşează pe banca din fier albastră din cantina şcolii, acum plină cu sute de elevi care îşi iau prânzul.
Îmi împletesc degetele cu părul meu blond, şi oftez lung.

-Doamne, femeie, poţi să încetezi cu oftatul ăsta?! Emani numai energie negativă , îmi strici chi-ul! Annie desenând cu mâinile un baraj în faţa ei. Nu am nevoie de aşa prietene!

-Nu mai spune! Hahaha. Unde e gluma? Am uitat să râd , cuvintele îmi ies pe gură nervoasă. Mi-e foame, vreau să mănânc! furculiţa înfingând-o cu putere în pieptul de pui.

-Bine, ok, e clar că poate eu nu am nevoie de tine, dar tu de mine, pronto! mâna ei fiind pusă peste a mea. Ştiu cum să te bine-dispun!
Aprob uşor din cap, făcându-i semn să îi dea bice.
Dar, surprize, surprize : nimeni alta, decât Hellen Steele se aşează la masă lângă mine şi Annie.

-Deci, veniţi şi voi vineri la petrecere? vocea ei superioară se aude. Oh, vai, scuzele mele fetelor! Poate voi nu aţi fost invitate! râsetul ei fals, îmi zgârie timpanele şi parcă îmi vine să mă dau cu , capul de masă.

-Ce petrecere? întreb, intrând în jocul ei.

-Cea de care urma să îţi spun! continuă Annie, iar pe faţa lui Hellen apare un zâmbet şmecher.

-Ah, am înţeles! zice ea ridicându-se de la masă. Nu aţi fost invitate! Ce ruşi... adică păcat! picioarele ei subţiri, fac paşi spre masa "popularilor" , adică masa majoretelor şi jucătorilor de fotbal.

-Bun, Annie, ce petrecere până la urmă? întreb. Continuă, te rog...

-Păi-

Un glas vag cunoscut se aude în spatele meu, iar un parfum puternic bărbătesc îmi invadează nările. Masivul corp se mută în faţa mea, iar când îmi ridic privirea îl văd pe făt-frumosul cu ochi albaştrii, de care m-am ciocnit de diminaţă.

-Bună, salută el politicos, iar eu arunc instantaneu furculiţa în farfurie şi apuc un şerveţel ,unde îmi pun cât de subtil pot mâncarea din gură.

-Ăm, da, îmi cer scuze , spun reglându-mi vocea. Bună! salut şi eu respectuos înapoi.

-Oh, cred că îţi baţi joc de mine?! vocea revoltată a lui Annie se aude.
Încep să râd pe sub mustăţi, iar ea se uită cu o privire criminală la mine.

-Chloe, nu? întreabă tipul zâmbind.

-Da, Chloe! răspund cu acelaşi zâmbet sincer. Iar ea e Annie, prietena mea, adaug.

-Subconştiinţa ta vrei să spui? râsetul său umplâdu-mi timpanele, a doua oară pe ziua de azi.

-Ăm,da,adică, nu! Nu, nu, deci, nu! râd şi eu, şi o observ pe Annie cum se holbează din nou "fascinată" la noi. O lovesc subtil cu piciorul, ca să o fac să înceteze.

-Au , se smiorcăie ea. Adică , auuuu ce bună e salata aceasta , zice înfulecând.

-Întradevăr , spune el încă râzând. Păi fetelor, sper că nu aveţi planuri pe vineri seară, aş vrea să vă văd la petrecere, schimbă el imediat subiectul.