10 BOYS , 1 GIRL

Capitolul 1 : începutul.

-O ulimă îmbrățișare? întreabă Rosie , iar eu aprob din cap. Ne unim toți împreună și mă strâng cu putere.

-O să îmi fie foarte dor de voi, prieteni! spun, iar o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Kate mi-o șterge imediat și îmi spune că totul v-a fi bine. Dintr-o dată o voce robotică anunță că zborul 265 e gata să decoleze în 5 minute. Îmi mai îmbrățișez o dată prietenele, și îmi iau rămas bun de la ele.

Mama mă prinde de umeri și îmi sărută obrazul.

-E timpul să pleci, iubito! spune, iar eu îmi dau ochii peste cap. E numai vina lor, de ce trebuie să divorțeze? La dracu, cu rahatul ăsta.

20 de ore mai devreme

-Nu, eu iau custodia ei , țipă mama din bucătărie.

-Nu, eu o iau! i-o întoarce tata nervos.

Ahh, țipetele și urletele lor mă enervază la culme. M-am săturat să tot aud certurile lor pe tema custodiei mele. Sunt sătulă! De ce naiba tata a înșelat-o pe mama cu secretara lui? De ce mama l-a înșelat pe tata cu atrenorul ei de fitness? Deșii ea zice că el a sărutat-o, știu sigur că a fost mai mult decât un sărut! 

Mă ridic nervoasă din pat și merg cu pași apăsați până în bucătărie, locul crimei mai bine spus. Trec holul lung , plin de amintiri cu mine și cu tata atunci când mă învăța să mă dau cu bicicleta. Da ... am învățat să mă dau cu bicicleta într-un apartament. Sau de amtirile cu mama,atunci când făceam parada modei la vârsta de 10 ani. Îmi amintesc că îi purtam papucii ei cu toc.

Ajung în fața ușii și mă uit la părinții mei dezamăgită. Gesticulau nervos și țipau unul la altul. De ce sa ajuns la asta?

Tata mi-a simțit prezența și a încetat imediat, mama urmându-i exemplul numai-decât. Amândoi au pictat pe fața lor un zâmbet  și s-au apucat de treaba ce o făceau înainte de a începe cearta. Mama s-a întors la a toca legumele , iar tata s-a reîntors la cititul ziarului și băutul cafelei.

Cum se pot comporta așa normal? Acum un minut erau să se omoare, iar acum se comportă ca părinții modeli, ce trec frumos printr-un mariaj stabil. M-am săturat de toată prefăcătoria lor.

-Bună dimineața, scumpo , sparge tata tăcera și gândurile mele. 

-Neața , spun eu sec și iau o cană de pe tejghea în care pun cafea. Mă așez frumos la masă și încep să sorb din cafea în liniște. Când eram pe punctul de a termina-o , mama se pune pe scaunul din fața mea.

-Trebuie să vorbim, iubito! spune mama serios , iar eu înghit în sec. Oh, te rog, spune-mi că nu mai divorțați. Mi-ați face ziua de o mie de ori mai bună.

-Ok, răspund într-un final,la fel de serios.

-Iubito, o mai știi pe pretena mea Adrianna? întreabă, iar o mie de amintiri mi se învărt în cap. Adrianna ... Adrianna ... Adrianna ... 

-Ămmmm ...

-Știi, a avut un fiu, care ți-a fost bonă când ai avut cam 12 ani. Adam, parcă îl chema! spune, iar imaginea unui puști de 16, blond cu nuanțe de caramel ici-colo, cu ochi căprui strălucitori, mă lovește imediat.