Dimineaţa a venit repede. Mult prea repede. Fusul orar mă omoară.
Razele soareleui intră ușor prin fereastră și îmi mângâie fața. E așa de enervant. Mă acopăr cu pătura pestea cap și încep să mă foiesc. S-a dus și somnul meu. Scot o mână de sub pătură și îmi caut telefonul pe noptieră. După ce arunc încărcătorul pe jos, găsesc în final telefonul. Îl strecor și pe el sub pătură, îl deblochez și mă uit la ceas. Mai aveam un sfert de oră până să mă trezească ceasul. Ne mai având ce face , mă ridic din pat și îmi coordonez picoarele spre ușă. O deschid și mă îndrept spre baie. Norocul meu a fost că am fost prima. Îmi fac repede rutina de diminață, îmi piaptăn părul și îl prind într-o coadă de cal , iar la ochi mă fac cu puțin rimel, ca să nu arăt ca un zombie umblător în prima zi de școală.
Mă reîntorc în cameră și dau buzna în dulap. Ceasul a început să sune, așa că l-am oprit , iar când mă întorc aud un ciocănit la ușă. Spun un "intră" , iar din spatele ușii iese Adrianna.
-Bună dimineața, scumpo! spune ea veselă, în acelși timp intrând în cameră și așezându-se pe pat.
-Bună dimineața, Ade! spun și îi zâmbesc. Îmi pare rău pentru patul nefăcut, doar ce m-am trezit ,continui.
-Ah, stai calmă , sunt obișnuită de la băieți , spune și râde , iar eu o urmez. Cum ai dormit?
-Ăm,bine , răspund sec dând din cap,scoțând alte haine din dulapul proaspăt aranjat.
-Ai nevoie de ajutor? mă întreabă chicotind îndreptându-se spre mine.
-Poate,doar puțin, spun. Nu am idee cum să mă îmbrac ...
-În prima zi de școală e cel mai greu să îți alegi o ținută? spune râzând și uitându-se printre hainele mele. Știu prin ce treci!
Râdem amândouă,iar la un momentdat Adrianna îmi aruncă în față o pereche de shorts negri și un maieu alb.
-Ce? încep râzând.
-Doar ia-le pe tine,am să completez eu ținuta. Eu doar dau afirmativ din cap,și încep să mă schimb în timp ce ea părpsește camera. Atunci când se întoarce mă găsește îmbrăcată, iar în mâna ei observ un cardigan gri. Dau din cap în semn că nu îl vreu, dar ea instistă să îl iau pe mine. Îmi aruncă lângă picoare o pereche de botine maro și le încalț imediat. Mă ia de mână și mă poziționează în fața oglinzii uriașe din camera mea.
-Wow! e sigurul cuvânt ce îmi iese pe gură.
-Îți place? mă întreabă zâmbind.
-Dacă îmi place? Ador ținuta asta! Ești o salvatoare de vieți! spun și îi sar în brațe.
-Ah,e plăcerea mea! Cu băieții nu prea pot să fac așa ceva ,bine în afară de Matty care poartă ce îi spun eu să poarte până la 12 ani, spune și încep să râd. Mă bucur enorm că îți place, Chloe.
Mă holbam la propria persoană,până când cineva intră în cameră ...
-Chlo -
-Bună,iubitule! îl salută Adrianna pe Liam.
-Aici erai! spune el îmbrățișându-și mama. Te-am căutat peste tot. Elina m-a trimis să îți spun că e gata micul de-jun. Adrianna aprobă din cap și îl conduce pe Liam spre ușă.
-Venim și noi imediat, spune ea și închide ușa. Mai am de făcut o singură modificare,spune ea îndreptând-se spre mine.
-Ce îmi vei face? întreb curioasă. Îmi prinde coada în mâni și îmi dă jos elasticul. Îmi ciufulește puțin părul și ia o agrafă roșie de pe noptieră,cu care îmi prinde câteva șuvițe la spate.
CITEȘTI
10 BOYS , 1 GIRL
FanfictionPovestea Lui Chloe Collins , nu e deloc o poveste ciudată. Adică cât de des se întâmpla ca părinții tăi să se certe încontinuu pe custodia ta? Cât de des părinții te trimit în Florida să stai la o familie necunoscută? Cât de des întâlnești o familie...