Illness - Jungkook ff

Capitolul 7

Cred ca...il iubesc...
Dar si iubirea vine cu un preț...
-JUNGKOOK POV-
Jk-La naiba!
Am țipăt eu dupa ce Y/N a plecat.
Poate ca e mai bine asa...
Poate ca daca nu o sa fie in apropierea mea, totul o sa fie mai bine.
Si atunci?
De ce plang...
Cu ochii in lacrimi si cu inima înclestata am mers spre baie sa imi fac un dus.
Desi apa dusului era fierbinte, se simtea rece pe pielea mea.
De ce simt ca am pierdut o parte din mine?
De ce?
Asta este intrebare care imi bantuie sufletul chiar din ziua in care ne-am intalnit.
Nu pot sa fiu cu ea. Nu pot sa o rănesc la fel cum am facut cu restul.
Eu sunt un singuratic si asa trebuie sa ramana.
Jk-Asa trebuie sa decurga viata mea...
Am soptit eu in timp ce mi-am inchis ochii si am adormit.
..................
Jk-Y/N!
Y/N-JUNGKOOK! TE ROG!
Jk-ITI PROMIT CA NU O SA ITI DAU DRUMUL!
Y/N-Imi pare rau..
Si cu asta o vad cum cade.
Jk-NUUU!!
Spun eu căzând in genunchi, lacrimi amare scurgandu-se pe obrajii mei.
Jk-Te rog...am nevoie de tine...nu ma parasii...
..................
Jk-AAAAA!
Ma ridic dintr-o data.
A fost doar un cosmar...
Inima imi batea de parca urma sa imi iasa din piept.
Mi-am pus mana pe piept si am rasuflat usurat.
Era ora trei dimineața.
Deja nu mai aveam somn. Dar cine sa aiba atunci cand viseaza ca isi pierde cea mai importanta persoana pentru el.
Cu toate astea am reusit pana la urma sa adorm.
Ring! Ring! Ring!
Am fost trezit de același sunet enervant de alarma. Desi nu aveam chef sa merg azi la scoala, nu puteam sa lipses.
M-am imbracat repede si apoi am iesit din apartament.
Am coborat scarile avand o stare oribila. Nu stiu de ce dar ma simteam foarte prost pentru ceea ce i-am facut lui Y/N si mai ales si dupa visul pe care l-am avut in legatura cu ea. Ma cam durea capul si ma simteam slabit.
Am coborat jos si am dat ochii cu cine chiar ca nu voiam sa mai vad.
Dl.R-Buna dimineata, Jungkook!
Ciudat. El niciodata nu e asa de vesel, mai ales ca nu i-am mai platit de trei luni.
Jk-Stiu ce urmeaza sa spuneți,dar va promit ca o sa fac rost de bani, va rog doar sa ma mai lasati cateva zile.
Spun eu, incercand sa imi prelungesc sederea dar el incepe si rade la vorbele mele.
Jk-Aaa...ce este asa de amuzant?
Dl.R-Apartametul 10 nu mai este proprietatea mea.
Jk-Ce?
Spun eu super confuz.
Dl.R-Pai vezi tu Jungkook, fatuca aia de ieri, a cumparat apartamentul pentru tine. Deci cu ea sa vorbești. De azi incepand, nu ma mai intereseaza ce faci.
Am ramas socat. Am simtit cum inima imi cade direct in stomac, exact ca un bolovan care se scufunda in rau.
Daca pana acum ma simteam rau, dupa ce am auzit ce a facut Y/N pentru mine am inceput sa ma simt oribil, mai ales cand ma gandesc la ce i-am facut eu...
Jk-Multumesc ca mi-ați spus.
Ii spun si ii dau un zambet fals si amar.
Plec la scoala gândindu-mă la ce am facut si poate si la o cale in care sa ma împac cu Y/N.
Am ajuns pana la urma si nici bine nu am intrat ca am văzut-o. Era pe hol si vorbea cu Jin-Woo,un băiat din anul patru. Se spune de el ca e unul dintre cei mai arătoși baieti de pe aici. Dar comparariv cu multii băieți, el este prietenos si nu se joaca cu sentimentele fetelor.
In orice caz, văzându-i împreună nu mi-a picat chiar bine.
Faptul ca el era acolo si o facea sa rada si putea sa ii observe zambetul frumos, ma facea sa regret orice decizie.
Oricat de tare m-as indeparta de ea, nu pot fugii la nesfârșit de acest sentiment pe care il am in preajma ei.
Stateam aproape sprijinit de perete si ma uitam la el. Vad ca Jin-Woo da sa plece dar inainte face un gest care imi face parul sa se ridice pe fiecare parte din corp, furia sa imi fiarba in vene si pumnii sa mi se ivească.
Era doar o îmbrățișare.
Dar acea îmbrățișare m-a facut sa vreau sa ii dau una lui Jin-woo.
Oare eram gelos?
După ce a plecat, atunci m-am observat si Y/N.
Am vrut sa ma apropii de ea si sa o iau in brate, la fel cum a facut si Jin-woo.
Am vrut sa ii vad zâmbetul drăgălaș cum se formeaza din cauza mea.
Dar nu puteam...
Nu aveam curajul sa o fac si ma intrebam ca dupa ce i-am facut daca mai aveam macar dreptul sa ma aflu prin preajma ei.
Ne-am uitat unul la celalalt pentru ceva timp, pierduți unul in ochii celuilalt,dar nu a durat mult ca ea si-a indreptat ochii spre palma ranita de mine, pe care a privit-o pret de cateva secunde,a inchis-o si  a plecat spre clasa ei, in direcția opusa mie.
Parca se gandea daca ar trebui sa se apropie de mine sau nu. Dar sincer nici eu nu am oprit-o din a pleca. M-am uitat la ea cum dispare din raza mea vizuala si simțeam cum se indeparteaza parca de inima mea.
Poate ca pentru prima data eu...iubeam.    

Hello!
Am decis sa mai postez un capitol astazi. Sper doar sa nu fie prea tarziu.😅😁
In orice caz, noapte buna!💛