Illness - Jungkook ff

Capitolul 5*

Abia reușeam sa imi tin lacrimile sa nu cada.
Dintre toti, tu ai fost cel care m-a ranit cel mai mult.
Mi-am intros privirea spre stanga, ignorand privirea lui Jungkook.
Y/N-Asta voiai sa vad?
Spun eu cu o voce amara.
Y/N-Voiai sa vad cum esti tu cu el?
Sm-Au,e micuta Y/N ranita?
Spune era pe un ton rautacios facand putin botic.
Y/N-Am crezut ca suntem prietene.
Sm-Nu am fost niciodata, voiam doar ce ai tu.
Y/N-Ce?
Spun eu curioasa, intorcandu-mi capul inapoi spre ei. Brusc eram plina de furie, cum au putut sa se joace asa cu mine si cu inima mea.
Sm-Mereu ai avut faima, pe care am vrut-o eu. Ai avut fiecare barbat la picioare si tu nu ai vrut pe nimeni! Ai avut tot ce eu nu am, asta vreau de la tine...totul...
Y/N-Nu.
Sm-Ce?
Y/N-Nu! Nu iti dau nimic! Si vreau ca tu sa fi sigura ca niciodata nu o sa ai ce vrei, nu de la mine.
Vad cum Sunmi se infurie.
Sm-Am deja tor ce vrei tu! NU VEZI! JUNGKOOK E AL MEU! NU O SA IL AI NICIODATĂ!
Supne ea si vad cum ii cuprinde fata cu mainile si il săruta.
Am vrut sa plang in momentul acela dar furia mea era prea mare.
Am fugit de acolo cu lacrimi amare, auzeam cum Jungkook imi striga numele iar Sunmi tipa la el,dar asta nu m-a oprit.
Nu cred ca am sa te iert vreodată Jeon Jungkook.
Mi-ma scos telefonul din buzunar si l-am sunat le Jungwoo.
Jw-Y/N?
Y/N-Sunt la raul Han, vino sa ma iei.
Si cu asta inchid apelul,probabil lăsându-l pe Jungwoo confuz.
Am stat acolo si am asteptat. Nu a durat mai mult de cateva minute si am simtit cum o mana calda o prinde pe a mea.
Y/N-Dispari.
I-am spus pe un ton rece.
Jk-Te rog! Asculta-ma!
Imi spune el plangand.
Y/N-Nu vreau sa te mai vad Jungkook.
Jk-Dar...
Y/N-DAR CE?! Puteai sa imi spui ca Sunmi este cea care te-a gasit cand ai avut ocazia.
Jk-Imi pare rau, am vrut dar...
Y/N-Nu ma interesează scuzele tale ieftine. Ai lipsit un an de zile! Un an de zile te-am asteptat ca o proasta sa apari, si atunci cand o faci te...te joci cu sentimentele mele?!
Acum eu eram cea care plangea.
Jk-Y/N...
Y/N-Nu, Jungkook! Dupa toate lucrurile pe care le-ai facut, te aștepți sa te iert?
Jk-Imi pare rau, bine! Voiam sa iti spun dar m-am panicat cand am vazut ca ti-a scris Sunmi.
Y/N-Sa inteleg ca pentru tine nu a insemnat nimic ceea ce s-a întâmplat seara trecuta?!
Jk-Normal ca a însemnat dar...
Dar nu a mai apucat sa spuna nimic pentru ca Jungwoo a coborât din masina si m-a tras de mana.
Jw-Sa iti fie clar Jungkook. De acum încolo daca te mai apropii de Y/N...poti sa te consideri un om mort.
Si cu asta am intrat in mașina si am plecat spre casa lăsându-l pe Jungkook singur.
Am vazut cum s-a prabusit in genunchi si a inceput sa planga.
Ma durea...
Ma durea tare ceea ce i-am facut...dar mai tare durea ceea ce mi-a facut el.
Eram pe scaunul din dreapta plangand foarte tare. Jungwoo era silențios, se uita doar la drum, foarte rar ii simteam prezenta ochilor pe mine.
Dupa o calatorie care pare ca a durat ani, am iesit afara din masina si am intrat in casa urmata de Jungwoo.
Părinții mei erau prin bucătărie.
Mama-Te-ai intors draga?
Întreabă mama iesind din bucătărie.
Se uita spre mine si cand ma vede cu fata de cățeluș plouat si cu ochii in lacrimi ramane socata.
Mama-Y/N...?
Ma duc spre ea si o iau in brate, lasandu-mi lacrimile sa curga inca odata.
Mama-Ce s-a întâmplat? Jungwoo i-ai facut cumva ceva?!
Jw-Eu, eu...
Y/N-Jungkook mama, Jungkook trăiește...
Mama-Dumnezeule...
Y/N-Cred ca Sunmi il obliga sa faca ceva sau nu stiu, dar ma raneste.
Mama-Scumpo, du-te la tine in camera si pregătește-te pentru scoala. Am sa vin la tine in camera si imi spui tot ce s-a intamplat. Bine?
Y/N-Da...
Mama-Daca vrei dorm cu tine.
Y/N-Bine.
Ma duc si ma pregatesc pentru scoala iar mai apoi petrec seara cu mama. I-am spus tot ce s-a intamplat, bine, aproape tot, nu i-am spus de noaptea trecuta.
Cum stateam noi doua in camera liniștite, vedem ca dintr-o data se deschide larg usa camerei mele si pe usa intra Naeun foarte furioasa.
Naeun-Nesuferitul! Ce ti-a facut? Spune-mi ca il omor!
Spune ea furioasa, venind si îmbrățișându-ma.
Y/N-E okay unnie, sunt bine, cred...
Se baga langa noi in pat si ma pune sa ii spun si ei povestea.
Vorbeam si radeam împreună cand Naeun a spus.
Naeun-Vreau sa va spun ceva...
Y/N-Ce s-a întâmplat unnie?
Naeun-Stiu ca am promis ca o sa se întâmple atunci cand termin facultatea, dar mai am doar un an si eu vreau sa va spun ca...sunt însărcinată.
A spun si eu am rămas socata la cuvintele ei.
I-am zambit si i-am spus "Felicitari!".
Am petrecut mult timp impreuna, doar vorbind, lucru care m-a facut sa ma simt mai bine.
Mama-Hai, gata, e timpul sa dormiți. Maine aveți scoala.
Nu vreau sa ma intorc acolo, in special acum cand stiu ca o sa il vad pe cel care mi-a rupt inima....

Hello!
Surprize, surprize. 😂
Am decis sa mai postez inca un capitol azi.😁💛