Drumul Spre Casa

II

-Sunt de acord,dar nu stiu cum .
-Vom merge in padure sa gasim ajutoare.Sunt sigura ca deabia asteapta sa ne ajute.
-In padure??
-Sigur,acolo este locul varcolacilor,unul din ele.
-Varcolaci??intreb mai mult sau mai putin terifiata. De aia care urla la luna si se transforma in lupi??fata lui exprima putin amuzament,iar eu am ramas confuza..
-Nu e chiar asa,dar vei vedea atunci.imi spune el inca pastrandu si zambetul , si pare ciudat ca vorbesc cu un corb si ca vad cand zambeste si isi schimba starea feței.Wow,chiar mi am iesit din minti .
-Nici vorba ca mergem acolo!eram si speriata dar si umpic nedumerita.
-O ba da ,mergem. Poate iti gasesti si tu un strigoi, stii ce zic ,nu??afiseaza un zambet pervers care ma face sa zambesc umpic,dar trebuie sa revin la subiect.
-Nici vorba,eu daca merg acolo o fac doar ca sa ma ajute cu rana, apoi plec,oriunde ma duce drumul,daca ajung acasa bine,daca nu....nu stiu. fata lui s a schimbat ,el fiind nedumerit.
-Cum adica sa pleci? Esti ca o printesa aici,la propriu.
-Despre ce naiba vorbesti??Printesa ii spui lu' mă-ta nu mie!
-De ce, nu iti place sa ti se spuna "printesa"??ma simt ca si cum a gasit un nou mod prin care sa isi bata joc de mine. Il privesc nervoasa,dar el pare ca nu stie despre ce vorbeste,la propriu.
-Nu , nu imi place sa mi se spuna printesa!!imi stramtez ochii si ma uit la ochii lui ca si cum m ar scoate din minti,si chiar o face.Ma priveste amuzat,dar cumva cu drag.
-Esti lafel ca el.mai mult sopteste decat sa o spuna. Imi zambeste ,iar eu il privesc nedumerita.
-Cu cine seman??
-Ah,nu conteaza.Vei vedea mai tarziu, acum hai sa mergem. Acum ma puteam ridica,de parca am vorbit cateva saptamani si mi am revenit umpic.Dar chiar am vorbit ceva timp. Cand am aparut aici era dimineata,iar acum e pe la miezul zilei..am mers schiopatat,dar am mers.