Drumul Spre Casa

VI

Ma tine o gramada la machiaj doar pentru nu stiu ce tratat ,E RIDICOL!!!!nu mai suport asta deloc! Ma imbraca in rochii fancy si tocuri de 20 de centimetrii de iti rupi gatu' doar cand te ridici in picioare,in fine,asta chiar nu mai conteaza.
------------------------------------
Ajungem in fata unei cladiri gigantice! Haolooooo!e cat un palat ! E alb cu gri,facut din marmura si cu niste geamuri de sticla foarte mari,gradina groaznic de organizata ,iar iarba parca e taiat fiecare fir cu forfecuta de unghii ca sa fie identice.E GROAZNIC! Nu ma intelegeti gresit,dar pentru mine un apartament e destul !adica sunt doar o fata de 19 ani care apare din senin aici si nu stie cum sa isi gaseasca locul si drumul spre casa.
----
Am ajuns la o masa dreptunghiulara gigantica ,nu stiu ce cautam mai exact aici,dar cica ne vom intalnii cu toate speciile diferite de strigoi ca sa putem face o intelegere,ceea ce mi se pare ciudat e ca la inceput parca trebuia sa o facem doar cu o haita,ori am inteles eu gresit.in fine,zeci de creaturi ciudate au venit,pitici,vrajitoare,centauri,castori si toate prostiile. Eram al dracu de uimita,dar incercam sa ascund asta cu o masca de indiferenta,ca de obicei. Mi l a prezentat pe acel prieten a lui Marcol,Jake,un cocalar,semanam umpic ,nu la asta ,dar si el are o pasiune pentru hainele negre si formatiile pop.
Am cunoscut oameni(literal spus:)) foarte cool,adica sincera sa fiu nu ma asteptam sa mangai un centaur niciodata. Toata lumea ma privea ciudat la inceput si unii se amuzau de curiozitatea mea de copil mic,cum mergeam la fiecare si ii puneam intrebari ridicole. Toata camera era plina de rasete pana cand usa se tranteste si pe ea intra un baiat?sau barbat?nu stiu,arata cam de varsta mea,dar parea foarte nervos. Toti au facut liniste din senin,asa ca le am urmat exemplul ,cine stie ce fel de Nicolae Ceausescu de al lor e?
-Ce s a intamplat aici,cine e responsabil pentru toata harmalaia asta?parca simteam cum tuturor le ingheta sangele in vene,nimeni nu zicea nimic?
-Cine e vinovat?tipa el cu vocea mult mai ridicata,am decis sa il infrunt ,la urma urmei cred ca vina era a mea , si nu am chef sa moara careva din prostia lu domnu'dictator.
-E vina mea, spun eu ferm ridicand o mana sus.el nu prea ma vedea caci eram in spatele multor "persoane".am pasit in fata, si toata lumea ma privea super ciudat ,ca si cum "esti nebuna?" sau "te ai lovit la cap de te pui in gura cu el?".
El se apropie de mine iar eu incerc sa nu vad moartea in fata ochilor si sa raman pe aceasi pozitie ca inainte. Ma priveste in ochi ,iar ochii lui capata culoarea violet spre bleu marin, oamenii au expresii speriate pe fata si chiar de mirare,unii se bucura ,iar cativa privesc asta cu putin dispret.
-A mea,spune el luandu mi mainile in ale sale. Ma uit confuza la el.
-ai innebunit?il privesc speriata si dezgustata de gest,ii intorc soatele si vreau sa plec ,dar vine spre mine.
-Te rog,nu pleca!ma ia in brate strans si cred ca e beat.
-cred ca baiatul are nevoie de o pastila,delireaza!multi incercau sa isi ascunda zambetul ,iar altii radeau puternic fara probleme.
-sunt bine printesa mea,atat timp cat tu esti aici cu mine.
-Vrajeala.zambeste umpic ,dar nu mai am chef sa vorbesc cu necunoscutii aa ca plec. Ma intorc ,deschid usa si ma duc. Aud persoane care ma striga,pe baiatul pe care l am cunoscut,Marco, domnu Centaur si inca cativa carora nu le am putut recunoaste vocea,marg direct spre casa,o durere de cap ma cuprinde si adorm instant cazand pe pat lata