Clișeul Dragostei

18

Bun,deja nu mai suport privirile uimite ale angajaților.Inca din parcare mă privesc zici că aș fi un curcan zburător.

-Bună ziua domnă,sunt Polly si sunt secretara dumneavoastra începând de azi.

Imi spune o fată cu părul platinat si ochii albastri electrizanti.Wow e frumoasă.

-Bună ziua! Încântată Melia.

Întind mana si mi-o strânge puternic pentru fizicul ei.

-Deci vreau să îmi aduci toate ofertele primite recent de la firme dar si cele puse în așteptare,și pune pe cineva să îmi aducă o cafea.

-Desigur,cum să fie cafeaua?

-Pai...spun dar sunt întreruptă de un glas bărbătesc,dureros de cunoscut.

-Cu lapte si trei lingurițe de zahar! Nu-i așa iubita mea?

Mă opresc din a vorbi si orice tentă  de zâmbet dispare.Era el,Max.Acum un adevărat bărbat,fizicul era mult mai dezvoltat.Se schimbase mult,nu mai era un băiat care se imbraca în treninguri si avea o freză de băiat de cartier,acum părul era dat cu gel,cămașa vișinie îi scotea in evidență mușchii,totul era apeti...Doamne fereste Nu! Nu pot să cred că încă mai am efecte in preajma lui.

- Da! Cafeaua așa trebuie să fie dar un lucru nu este corect,el nu este iubitul meu!

- Dar am fost! Si o sa fiu in continuare!

Polly ne privea cand pe unul cand pe altul si a început să chicoteasca si a plecat.

-Ai venit dupa dosare? Spun eu mergând spre birou.Îi simteam privirea pe mine.

- Nu doar pentru ele!
Spune simtind cum zâmbește strengareste.Exact asa cum face mereu.

Mă întorc cu o privire de diavol,si trântesc ușa biroului văzând cum oamenii de pe hol mă privesc înspăimântați.
Parca maine aud:Barfa zilei,scorpia si-a intrat în rol.

-Ascultă aici,idiot,nesimțit ce esti.Am fost de 2 ori destul de proasta cat să te cred.Asta a fost,nu pot sterge.A fost o lecție,suntem oameni care lucrează în afaceri,dar nu mai vreau să aud alinturi,nu suntem nici macar prieteni.S-a inteles?

Mă privea sceptic.E clar,nu mă crede.Pai nici că mă interesează.

-Melia,ai plecat din nou,nu mi ai dat sansa să explic.Aveam Si am dovezi că totul a fost o farsă de a idioatei ăleia.
Am zis ok,am acceptat deși te vroiam aproape,am acceptat deoarece era bine să îți termini scoala.Si stiam că va veni ziua cand te voi vedea aici in aceasta firmă.Dar imi cer scuze,nu cred că tu nu mai simti nimic si că nu cred,nu pot accepta ca tu nu te-ai gandit la mine.

Avea dreptate,nu am trecut niciodată peste însă nu aveam să îl iert si de data aceasta.

-Ar trebui să treci peste,niciodată Max,dar niciodată nu o sa mai fim impreuna sau prieteni.

Ii dau dosarele si le ia.

- Acum iesi!

Spun si mă întorc cu spatele.Si ma pun la birou privind clădirea alăturată si un birou care este decorat foarte artistic.

-Ies,dacă vrei sa ne vedem pe geam.Ne vedem pe holuri.

Si cu asta dispare,nu înțelegeam la ce se referea.

Polly intra,imi lasa dosarele si cafeaua si pleacă.
Mă apuc de dosare si imi las capul pe spate deoarece începea să îmi provoace disconfort.Privesc biroul de alături si il vad pe el  mă privește si eu  la fel imi zâmbește și rămânem asa câteva momente până o femeie brunetă vine si ii pune mana pe umăr si il pipăie ii dă cafeaua si pleacă.
E clar,a rămas la fel de idiot.

Am continuat cu munca.Mă uit spre ceas si era deja de tarziu.Ploaia părea calmă de pe fereastra si cand am iesit afara era invers,demnă de o furtună.Si masina mea avea pană.Superb.

Merg prin ploaie si deja tremur.O mașină se apropie de mine și încetinește.

-Intră!

Bun,o întâlnire ciudata așa-i?
Nu mai este o poveste despre adolescenti,este despre doi oameni adulți.Vor urma acțiuni ce le vor construi viitorul,acum depinde unul ca si cuplu sau Nu?
Zic să schimb dramatic povestea.

Bye😘