"Holul faimei "

Capitolul13

Ii deschise capsa sutienului si continua sa o sarute, din cand in cand mai schimband si traiectoria, fata-corp. Falina stia ca ce se intampla nu era bine, dar nu voia sa-l opreasca. Barbatul se ridica de deasupra ei, lasand-o confuza, ce naiba se intampla?!

-Nu o sa ma culc cu tine pana nu accepti intelegerea, ii spuse pe un ton pasiv. Balerina era absolut socata, ofensata chiar,  de ce naiba sa accepte porcaria aia de propunere, avea sa fie a lui fara sa primeasca ceva in schimb. Se uita la el inmarmurita, urmarindu-l cum se arunca in valuri. Isi lua sutinenul de pe nisip, apoi incepu sa stanga cosul de picnic si cearceaful.

-Vreau sa plecam! ii spuse lui Aiden, imediat ce-l zari iesind din apa.

-Bine, fu raspunsul sec al acestuia.

Ajunsera pe yacht, niciunul nu scotea vreun cuvant, era mai liniste decat la un privechi. Aiden se duse si porni vasul, iar ea merse pe puntea din fata. Se aseza pe salteaua alba imaculata, isi aduse picioarele la piept si privi in zare. Ce trebuia sa faca? Oare trebuia sa-i marturiseasca lui ca ii pare rau ca nu a luptat pentru el, desi, intr-o oarecare maniera, era fericita ca ajunsese aproximativ unde isi dorise, sa-i marturiseasca ca sentimentele ei nu au disparut, ba dimpotriva... Nu intelegea...ce simte el pentru ea?...aproape i se daruise,  el o respinse, dar, simultan, ii propune sa faca sex cu el pentru bani. 

O privea, incerca sa ghiceasca unde zburda mintea ei. In tot acest timp relizase ca tot ce vrea este chiar langa el, "lucrul" pe care si-l doreste cu atata inversunare, dar... o batalie se da in interiorul lui, ratiune vs sentimente( inima).

Cand barca ajunse in port, Falina fu trezita din starea ei de contemplare. Se ridica si mearsa in spatele yachtului. Aiden o ajuta sa urce pe ponton, desi nu-i adresa niciun cuvant. Drumul cu masina pana acasa la ea nu se putea descrie decat ca fiind o mare de tacere, el era atent la carosabil, iar ea privea pe geam. Se pare ca avea sa fie furtuna, frunzele palmierilor erau "scuturate", iar oamenii se grabeau sa ajunga la destinatie. Norii incepusera sa-si faca prezenta simtita, cerul era gri acum.

-Am ajuns. o informa el, glasul ii era mai rece decat niciodata. Nici macar el nu se recunostea. Se intampla uneori ca interiorul sa fie reflectat in exterior, involuntar si sa nu mai poti face nimic ca sa schimbi ceva.

-Multumesc ca m-ai adus, spuse si prinse manerul ce deschidea portiera.

-Nu ai uitat ceva? o intreba.

-Ce se presupune ca am omis?

-Care este una dintre conditiile contractului?

- Stii ceva, nu-mi  mai pasa de nimic, nu-mi voi mai gasi de lucru aici, asta e...m-am saturat, nu pot sa cred cat de orb esti! spunand asta cobori din masina si tranti usa, ii paru rau de autovehicul, dar nu se putu abtine, era mult prea furioasa. Cum naiba sa-i ceara sa-l sarute, cand acum cateva ore o respinse.

***

Ce a fost asta? se intreba singur? orb? de ce sa fie orb, ce nu a vazut? totul era foarte clar, pe ea nu o interesa decat faima si cariera. Porni motorul si pleca spre casa, ceasul de pe bord indica ora 19:00. Picaturi de apa incepura se se astearna pe parbriz, rafalele de vant se intetira. Parca masina pe alea din fata, cobori si mearsa spre usa, nepasandu-i ca se va uda pana la piele.

***

Falina stea pe canapeaua din living si incerca sa gaseasca o solutie pentru problemele ei, maine isi va depune demisia, apoi isi va face bagajele si se va intoarce in Londra, unde avea de gand sa se angajeze ca antrenoare, daca nu poate capata un rol, acum era mai greu, deja toate spectacolele mari isi formasera staffurile, dar spera ca ii va fi mai simplu, era orarecum cunoscuta.

-Bunaaaa, striga Mia imediat ce o vazu pe prietena ei. Cum a fost???

-Maine imi voi da demisia si voi pleca.

-Ce s-a intamplat?

-Nu mai pot! Mereu voi fi pedepsita pentru alegerea mea.

------------------------------------------------------

Stiu ca este scurt, dar am zis sa scriu totusi ceva. Am ceva idei, dar sa vad cand o sa am timp sa le "asez pe hartie". Va pup!