"Holul faimei "

Capitolul 3

-Pot relua, întreba fata, încercând sa nu-și piardă speranță. Va rog!

Juriul se consulta, desi nu prea erau de acord să-i ofere o alta ocazie, din respect pentru antrenorul Calinei, care știau ca nu antrenează pe oricine, o făcură.

-Poți relua, o informa unul dintre jurați.

***

-Falina, nu-ți fie frica sa sari, gandeste-te ca îți vei învinge teama, vei fi si mai puternică.

-Dar nu pot, mama! Fata avea șapte ani când părinții ei au dus-o prima data la o piscina cu trambulina, Falina făcuse înot, dar avea frica de înălțime si nu voia sa înfăptuiască acea acțiune. Era speriata destul de tare.

-Draga mea, in viață nu trebuie sa ne lăsam manipulați de frica, e cel mai apric dușman al nostru, cel care ne împiedica să facem lucruri marete. Sărim amândouă tinandu-ne de mana, vrei?

-....fata evita sa dea un răspuns.

-Haide, iubita mea, o poti face, mereu voi fi alaturi de tine!

***

"O pot face!" își spuse in gând. Își relua poziția si făcu cel mai bun număr al sau, membrii juriului se ridicară in picioare si începură sa aplaude.

***

Luna trecu pe nesimțite, Falina muncea din ce in ce mai mult, era hotărâtă sa primească rolul, asta avea sa fie consolarea ei, spera ca sacrificul făcut sa fie recompensat, iar toată munca sa nu fi fost in van. Înainte sa intre pe scenă pentru a-si susține numărul, își rezerva o clipa pentru a se uita in oglinda, momentul când o făcu ii cauza o explozie de sentimente, de emoții, își scutura tutul alb imaculat de scame inexistente, apoi pasi timid pe scena. Când muzica începu, balerina se împiedica si căzu pe podea, lacrimile începură să-și croiască cărare pe obrazul ei.

***

-Ești admisa! Ii spuse doamna Eraw. Femeia era proprietarul teatrului din L.A unde se desfășurau cele mai mari spectacole de balet din stat. Era o doamna de aproximativ 40 de ani, roșcată, ochi albăstrii si cu o ținută atletica. Fata ramasa socata, reușise, își îndeplinise visul.

-Vei fi protagonista, completa dansa. Lacrimi de fericire năvăleau. Nu se aștepta la asta, ea voia doar un rol in spectacol.

Antrenorul urca pe scena alaturi de eleva sa si o captura intr-o îmbrățișare călduroasă, era mândru de Falina.

***

-Matusaaa, am reusit! tipa Falina cand intra in casa.

-Da? Normal ca ai reusit, la cat ai muncit! Femeia o captura intr-o imbratisare.

-Dar ce vom face? Intr-o saptamana ar trebui sa ma mut in L.A.

-Vin cu tine! spuse Katia nemaistand pe ganduri.

-Dar casa ta, serviciul tau? Nu vreau sa mai renunti la nimic pentru mine.

- Micuto, casa se poate vinde, sunt doar pereti, iar cu servicul...ma pot transfera, stii asta.

-Dar nu vreau sa-ti vinzi casa, cu prietenii si cunostiintele tale...

-Tu esti cea mai importanta pentru mine.

Katia are 37 de ani, a luat-o pe Falina in custodia sa cand avea 27 de ani, iar fata 10 ani, fratele Katiei, Joseph, si sotia sa, Melania, parintii Falinei, au murit intr-un accident aviatic, avionul in care se aflau s-a prabusit in apropierea unei insule, corpurile lor nu au fost gasite niciodata.

-Maine vom scoate la vanzare apartamentul, locuinta se afla chiar in centrul Londrei, vom impacheta si ne vom muta, viata merge inainte, spre bine, speram.

-Multumesc, matusa! Cand vom ajunge acolo, imi voi cauta si eu un loc de munca, tanara terminase Conservatorul, sectia "Coregrafie".

-Dar nu vei avea timp. In plus, deja ai un serviciu, vei participa la diferite spectacole.

-Ba da, imi voi face.

***

Trecusera 6 saptamani de cand se mutasera in "Orasul Ingerilor", avusese numeroase reprezentatii,devenise oarecum cunoscuta, publicul o numise " the floating girl", se misca cu atata gratie, de parca plutea si nu atingea pardoseala. Oamenii o recunoasteau doar  atunci cand se misca, fata ii era acoperita de o masca din dantela, de diferite culori, in spatele caruia se afla un machiaj ce-i scotea ochii in evidenta.

Isi aranja tutuul si isi fixa masca, apoi se indrepta catre scena, sala era plina, mai ales ca era vineri seara, iar duminica era Craciunul.

***

-Dragul meu, trebuie sa-l vezi, e minunat! Am cumparat deja biletele, nu ma mai poti refuza, mereu gasesti cate o scuza, acum nu mai ai nimic de facut, incerca mama sa sa-l convinga.

-Ba da, am multe chestii de facut! Desi nu avea nicio indatorire care nu mai suporta amanare, singurul motiv pentru care evita sa mearga la spectacol era pentru ca si-ar fi amintit si mai tare de ea. Mama sa este o impatimita a spectacolelor, de orice tip, precum orice doamana din Inalta Societate. De vreo luna jumatate, incearca sa-l persuadeze sa-l acompanieze la o reprezentatie de balet, spunandu-i ca protagonista este superba si ca este foarte talentata.

-Ba nu, nu vrei sa o superi pe mama ta, nu? Nu ma mai iubesti?

-Nu o sa incetezi vreodata sa ma bati la cap cu asta, nu?

-Nu, spuse femeia aratandu-si zambetul de invingatoare.

-Bine, voi veni cu tine, dar va fi ultima oara.

-Bine, te astept la 7 la mine, ca sa ma iei. Iti va placea! Te iubesc, spuse in timp ce se indrepta spre iesirea din birou.

Restul zilei decurse linisit, isi rezolvase toate treburile si incerca sa nu se gandeasca la ce se va intampla deseara. Odata si odata tot trebuie sa-si infrunte trecutul, va trebui sa o uite si sa-si ingroape sentimentele ce nu au putut fi stinse in totalitate.

---------------

Capitol nou! Am fost "vrednica"! :))) aștept păreri, la capitolul următor veți avea o surpriza, inca mai lucrez la el. Cum e la școală?!