"Holul faimei "

Epilog

Mergea usor pierduta in sumedenia de ganduri ce o bantuiau, pe strada linistita ce ducea catre casa lor. Doctorul o tinuse cateva ore bune pentru a-i face analizele. Valurile de curent ce aduceau prezenta primaverii i se spargeau in fata, imprastiandu-i stropii sarati de apa de pe obraji.

***

-Imi pare rau sa va spun asta, dar va trebui sa faceti o alegere, dumneavoastra sau copilul. Lacrimile o podidira imediat, isi duse mana pe pantec si incerca sa-si linisteasca pulsul ce parca era fugarit de o haita de lei infometati. Nu se putea intampla asta, mai ales acum, cand era, in sfarsit, fericita.

-De ce? Ce este in neregula? intreba suspinand. Isi sterse usor lacrimile, incercand sa evite scurgerea intregului machiaj, nu voia sa dea nimic de banuit cand avea sa iasa din cabinet.

-Din cauza complicatiilor si a avortului suferit acum ceva timp, as putea sa va explic in termeni medicali ce se intampla,dar nu cred ca ati intelege, ma voi rezuma la a va spune ca aveti o problema congenitala.

-In cat timp trebuie sa decid?

-Pai in doua luni, la nastere va trebui sa faceti o alegere. Trebuie sa va avertizez, daca va salvati pe dumneavoastra, nu  veti mai putea avea copii, 100%.

***Cum ii va spune lui Aiden? De ce a trebuit sa se intample asta. Lacrimile nu incetau sa apara. Isi stranse si mai tare sacoul peste pantec, invelindu-l. Nu putea sa renunte la baiatul ei. Nu-l putea ucide. Dar ce va face? Stia sigur ca Aiden va avea grija de el, dar daca-i va reprosa ca baiatul ei a fost cauza mortii ei. Copilul ei nu o va cunoaste niciodata.

Urca usor treptele casei, scoase cheia din geanta si deschise usa. In momente ca astea si-ar dori ca mama ei sa fie langa ea, ca s-o consoleze si s-o sfatuiasca. Miei nu-i spusese nimic, stia ca e impulsiva si i-ar fi spus imediat lui Aiden. Avea nevoie sa ia o decizie de una singura, desi asta e un gest de egoism. Isi pregati un ceai, apoi se aseza pe canapeaua din living. Isi aduce picioarele cat mai aproape de piept si isi duse mainile pe burta. Va salva copilul!

***

Trecuse o luna de cand vietii ei incepusera sa-i fie numarate clipele. Lui Aiden nu-i spusese nimic, incerca sa se bucure de ultimele ei luni, ultimele ei luni alaturi de barbatul pe care-l iubeste, de copilul lor. In prezenta lui Aiden era zambitoare, pe cat putea, dar stia ca trebuie sa vorbeasca si cu el, iar astazi este aceasta zi. Ii era frica, dar nu avea alta solutie.

Seara apusese peste Orasul Ingerilor, iar cei doi se aflau in camera lor.

-Aiden, trebuie sa vorbim, dar vreau sa-mi promiti ca ma vei asculta pana la capat.

-Ce s-a intampla, nu  te simti bine? o intreba ingrijorat.

-Ti-am ascuns ceva..spunse, uitandu-se in alta parte, incercand sa-i evite privirea.

-Ce anume, intreba putin iritat. Nu-i placea sa fie mintint, pentru el, "a minti" e egal cu "a omite".

-Luna trecuta, cand am fost la doctor, mi-a spus ca am niste probleme si ca ... trebuie....ssa...alegem...

-Ce sa alegem? intreba confuz.

-Intre viata mea sau a copilului nostru..

Barbatul ramase complet socat, dar in secunda urmatoare, toate obiectele ce se aflau pe noptiera lui zburara prin camera, asternuturile devenisera un covor. Isi sprijini capul de perete, apoi si-l acoperi cu bratele.

-De ce nu mi-ai spus asta atunci? o intreba enervat.

-Nu am vrut sa suferi.

-Nu pot sa aleg intre voi, spuse, iar acum se afla in fata ei. Cum sa fac asa ceva? Cum sa aleg intre iubirea vietii mele si copilul meu?!

-Il vom alege pe el.

-Nu pot...nu pot sa te pierd, nu acum, cand in sfarsit esti a mea.

-Nu pot sa-mi mai pierd odata copilul, nu as putea trai cu asta! spuse plangand.

-Renunti la mine...spuse barbatul, pe un ton stins.

-Nu, te voi iubi mereu, dar nu-mi pot ucide copilul.

-Si-mi ceri mie sa te ucid?

-Nu, iti cer sa salvezi rodul iubirii noastre!

-Rahat!

-Te rog, te implor!

-....

***

Zilele trecura, iar data de care se temeau amandoi se apropia din ce in ce mai mult. Aceste ultime clipe au fost unele pline de emotii, precum: frica, iubire, tristete..

-Aiden, esti bine? il intreba Falina. Statea pe canapea, cu capul intre maini.

-Nu, nu sunt! Maine te voi pierde, cum sa ma simt bine?

-Dar il vei avea alaturi pe copilul nostru.

-Dar te voi pierde!

- Aiden, vreau sa stii ca te iubesc mai mult decat orice, esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata, stiu ca asta suna siropos, dar este adevarat. Alaturi de tine am devenit femeie, alaturi de tine am avut parte de clipe minunate...sau nu, spuse razand. Te iubesc! Vreau sa-mi promiti ca vei avea grija de fiul nostru, ca-l vei iubi!

Raspunsul lui fu simplu, un sarut. Noaptea fu una ce dura mai mult decat o eternitate, daca e posibil. Stateau imbratiasati, fara sa spuna nimic. Poate era ultima data cand puteau face asta!

***

-Pe cine v-ati hotarat sa salvati, intreba doctorul. Falina era in sala de operatii de mai bine de o ora. Alaturi de Aiden se afalau doar Mia si Hagen, parintii lui si Katia nu stiau nimic, fusese dorinta Falinei.

-Da, spuse firm.

Nu uita, unele alegeri sunt inevitabile, iar ele ne definesc!

---------------------------------------------------------------------

NU, nu asta e sfarsitul. O sa mai urmeze o parte din epilog, apoi un capitol special, trebuie sa termin si povestea lui Hagen si a Miei.

Ps. 1. Nu ma injurati ca v-am lasat " in aer"! :D

         2. Pe cine credeti ca va salva? Pe cine vreti sa salveze?