Plăcere Ascunsă

5

Andrew

Drumul era aglomerat si mai aveam ceva pana acasă.Era liniste o vedeam ca isi trage fusta neagră mai jos dar nu aveam de gand să o ating,nu sunt un pervers,nu cu femeiile care sunt serioase.
Eu de regulă sunt un burlac care le-o trage si pleca.Si nu zâmbesc,nu mai zâmbesc de ceva ani de zile de cand părinții mei au murit de fata cu mine,un junghi imi trece prin piept si imi alung acest gand din cap.

Sara este o femeie încântătoare,nu este o femeie ca celelalte care ,să se frece de tine sa iti zâmbească mereu sau sa iti puna intrebari personale.Desi incerc sa le ignor am anumite senzatii in preajma ei.

Ca să sparg liniștea de mormânt o intreb ce imi vine prima oară prin minte:
-Deci,ai o relatie?
Deja regret....sper sa nu creadă că sunt obsedat.

-Nu,de fapt cred ca au trecut 3 ani de când nu mai am o relatie.

-Wow.

-Stiu este jenant,dar prefer să nu intru in ceva daca nu simt ceva.Adica de ce as face o relatie dacă nu simt.

-Stiu,te inteleg asa sunt si eu si crede-mă nu este jenant.Este o tehnica inteligenta.

Imi zâmbește și îi vad ochii sclipind.

Intrăm pe străzile din apropierea casei ei.
A început să plouă si sa fulgere și m-am intors spre ea și încercăm să îi zic "pa" însă vroiam să iasă bine,prieteneste.

Deodată un tunet a răsunat si ne - am speriat ea prinzandu-ma de mana.
Am zâmbit însă cand s-a uitat la mâinile noastre pe care eu le-am unit.Dar și-a tras mana si a zâmbit stanjenită.

-Scuze,a fost atât de brusc.

- Nu face nimic,haide te conduc pana la ușă.

- Nu vreau sa te deranjezi.

- Termina cu asta!Si cobor si incojor masina pana la ea.
Ii pun pe umeri un sacou si cand ajungem in fata scărilor ce duc spre ușa aluneca dar o prind.

-O doamne!
Spune cu mana pe inima.

Ajung la usa si o privesc.Este atât de frumoasă.Dar totusi ceva mă sperie...Seamănă extrem de mult cu femeia din visul meu.Vis pe care îl am mereu.