Plăcere Ascunsă

24

Sara

Astazi era ziua cea mare. Astăzi avea loc expoziția fotografiilor.
M-am îmbrăcat într-o rochiță neagră și mai largă fata de mulaciunile pe care le purtam cândva, sarcina mi-a facut corpul sa fie un pic mai altfel fata de cel de prințesă. Parul meu era mai scurt, mi-l tunsesem cu putin timp in urma ca sa fac o schimbare.

Oameni de toate vârstele vin sa ma felicite.Nu ma asteptam la un număr atât de mare, oameni de toate categoriile sunt prezenti. Mă îndrept spre poza mea preferată, o poza facuta cu toata inima. Lumina este șubredă dar încadrarea perfecta. Fundalul este natura, o imagine a naturii.Toamna predomină si in mijloc se află sora mea, Liv îmbrăcată intr-o rochie din voal alb.Poza este perfecta.

Între timp cineva se apropie tot mai mult de mine.Tuseste ca sa ma faca atentă si rostește cu vocea lui masculină

- Exceptionala poză, parca o recunosc pe  fata din poză !

Măresc ochii si înghit în sec, este el, Andrew.Si cum as putea sa scap de aici, inca nu m-a recunoscut deoarece sta in spatele meu.Dar nu mă pot retrage, trebuie să vorbesc cu el.Nu pot fugii este expoziția mea. Si totusi numele nu mi l-am dat,am pus un nume de scenă.
Înainte să mai fac ceva vine in fata mea zâmbind, dar dupa rămâne serios cand mă vede.

- Sara? Cum...dar...

Se balbaia el privindu-mă uluit de situatie.

Trag aer in piept, atât cât imi permite situația și zâmbesc asa cum stiu cel mai bine să falsific.

- Bună Andrew, ce mai faci ?

Imi zâmbește și el si mă trage intr-o îmbrățișare.Una plină de regrete si amintiri, dar o îmbrățișare dupa care tanjesc de doi ani de zile. Fiind puternică  il împing putin si cand isi da seama ca eu vreau sa mă retrag imi da drumul.

- Mă bucur asa tare să te văd, imi doream sa te vad asa de mult iub.. Sara.

Zâmbesc ca sa se vada ca, s-a corectat bine dar inima plânge.

- Da, cea din poză este Liv, ai intuit bine....o cunosti.

- Ce mai fac surorile tale ?

- Foarte bine, fratii tai?

- La fel....viata de burlaci.

Încep să râd si il privesc adânc în ochi, proasta alegere, ochii lui reusesc sa imi taie respiratia.

- Tu nu trăiești asa, totusi si tu esti un burlac, asta dacă nu te-ai căsătorit cu Julia sau cineva....

Își informează maxilarul dupa ce ii rostesc numele aleia si isi strânge pumnii.

- Cum să te fac să înțelegi că nu o sa mai iubesc alta femeie, doar pe tine, Julia este o cretina si m-am ocupat sa fuga mancand pământul pana nu o distrug.

- Dar....

- Sara, nu o sa ma las acum, cand esti asa aproape de mine.

Mă prinde de umeri si isi apropie chipul periculos de tare.

- O să iti dovedesc ca te iubesc, ca esti femeia care deține cheia inimii mele, fara tine sunt mort .

- Scuze, t..trebuie să merg să mai discut  cu oamenii, ne mai auzim.

Plec de lângă el si cand mă întorc cu spatele respir in sfarsit cum trebuie.

****************

După două ore de stat si discutat cu oameni influenti care m-au apreciat si mi-au oferit niste contracte. Obosită si fara masina deoarece este la mecanic, incep sa merg sa gasesc un taxi.

Sunt o grămadă de bețivi care se uita ciudat la mine si golani care mă fluieră dar incep sa merg mai mult.Salvata oarecum de situatie, Andrew vine in dreptul meu cu masina si coboară geamul.

- Hai, urcă, promit ca nu pun întrebări.

Nu este bine, nu ar trebuii să ii zic sa vina acasa ca sa nu descopere gemenii dar accept pentru ca oricum stie unde stau.Si nu vreau sa fiu violată sau bătută de ăștia pe aici.

- Bine.

Intru in masina si cand simt mirosul lui plutind în aer presimt că am să lesin.

La jumatatea drumului opreste muzica care era destul de incet si isi indreapta privirea spre mine.

- Ai o relatie, adică cu cati bărbați ai mai fost dupa mine?

Raspunsul fiind "nimeni" dar nu pot sa par chiar asa.

- Nu stiu un număr fix, acum nu am pe nimeni.

Se încadrează în scaun si virează brusc pe o străduță.

- Vreau sa ne mai întâlnim!

- Andrew, nu cred ca ar fi bine....

- Vreau sa fac un panou cu poze pentru firma mea, dacă ai putea sa vi sa pozezi câteva clădiri, as fi cel mai fericit.

- Nu stiu ce sa zic...

- Te implor, iti dau cat ceri.

Rănită profund de ceea ce a zis imi feresc privirea.

- O sa o fac, nu am nevoie de bani.

Cand ajungem in fata casei imi iau la revedere si ies din mașină.

Cand intru Ivy mă privește ciudat.

- Acum ca a reapărut, fă bine si spune-i, pana nu e prea tarziu.

Pufnesc si urc scările.

Mă arunc pe pat si stiu ca gemenii dorm deoarece nu se aude nimic.
El este....pierdut si acesti copii i-ar da culoare vieții.