Plăcere Ascunsă

25

Sara

Eram in clădire si puneam in ordine fotografiile. Mă uit la ceas si observ ca ar trebuii sa plec chiar acum ca sa nu întârzii la firma. Astăzi aveam intelegere cu Andrew să mergem să pozam anumite clădiri. Din pacate ghinionul face ca nu sunt decât eu disponibilă si oamenii care lucrează cu mine si-au luat liber avand in vedere ca este sezonul vacanțelor. Peste două săptămâni este Crăciunul.

Imi bag in geanta tot ce este necesar dar forța interioară imi este greu sa o gasesc. Merg cu taxiul pana la firma si cand ajung trag aer in piept si merg spre biroul lui Andrew.

- Bună !

Aud vocea lui in spate si tresar apasandu-mi mana pe inima. Mă întorc si il vad zâmbind.

- Nu am vrut să te sperii , dar nu avea rost sa intri in birou,  te asteptam pe hol de o oră.

- Scuze... am întârziat.

- Nu face nimic, ma bucur ca esti aici

Il privesc cu durere si incomodată mă fastacesc putin.

- Că poti sa ma ajuți cu fotografiile.

- Hai sa mergem.

**************************

După ce am stat in masina lui, condamnată la un loc atât de mic in care să îl simt atât de aproape de mine, vine momentul în care cobor si am cum sa respir normal .

- Vreau sa te rog sa faci cate trei poze aici ca mai apoi sa mergem la celelalte clădiri.

- Cate sunt in total ?

- Patru. Sper ca nu este o munca prea grea .

Deoarece el este lângă mine, suflandu-mi in ceafa, este al naibii de greu.

- Imi place ceea ce fac deci nu este greu si nu este foarte obositor.

Mă pun pe treaba, cand ajungem la cea de a treia clădire imi aleg lumina si incerc sa pozitionez cat mai bine aparatul si... gata.

Mă uit la poza si simt cum o răsuflare mi se izbește de ceafă, fiori facandu-si loc în corpul meu .

- Minunată !

Asta poate fi cu dublu inteles dar imi alung repede asta din cap.

- Gata , hai la ultima .

Urcam in masina si opreste in fata unui parc.

- Ce facem aici?

- Mâncăm, nu te las sa pleci asa , ti-am luat o zi .

Eram de șapte ore împreună si era seara.

- Nu cred ca este o idee bună.

- Te rog, fa-mi pe plac, nu o sa te presez,  sa iti pun întrebări sau altceva....

Ezit dar dupa ma gandesc ca nu poate fi nimic rau in asta.

Ne îndreptăm spre o rulota de unde ne luam un hamburger amândoi si ceva de băut.Ne așezăm pe banca si mâncăm in liniste. Imi termin porția si beau o gura de suc si imi dau seama ca el a terminat si mă privește.

- Ce este , m-am manjit ?

- Nu , este doar foarte frumoasă,  nu te-ai schimbat deloc.

Imi las capul jenată in jos si el oftează si i-a servetelele si farfuriile de carton folosite si le arunca la cosul din apropiere.

O femeie cu un copil in brate si cu soțul in dreapta ei merg fericiti prin fata noastra si ne zâmbesc.

- Daca ai sti Sara , cat de mult imi doresc o familie, o soție, sa am un scop in viata . Să stiu ca acasă ma asteapta niste fiinte , cele mai importante persoane din viata mea. Dar viata  asta nenorocita nu imi da sansa sa am nimic....fratii mei nu prea tin legatura cu mine, având treburile lor, părinți nu am .... nu am un scop in viata asta.

Ochii mei sunt inundati de lacrimi si stiu ca trebuie sa scap din situația asta.

- Am putea te rog  sa mergem ?

- Sigur !

Ne îndreptăm spre mașina si inainte sa cobor mă întorc spre el.

- Mai devreme sau mai tarziu o sa ai si o familie, viata iti va oferi un cadou, nimic nu este pierdut si imi pare rau ...

- Hei , nu este vina ta ok .

Imi mângâie obrazul si stiu ca daca nu plec acum o sa incep sa plâng mai puternic .

- Noapte bună !

Mă dau jos din mașină și urc cele trei scări si ajung in fata usii si observ  ca el este lângă masina si imi face cu mana.

A naibii sa fiu eu, sunt o scorpie , merit sa sufăr pentru ceea ce fac.