Plăcere Ascunsă

8

Sara

Mă îmbrac intr-o rochie galbenă, deoarece vremea este mult mai blândă ca acum 2 saptamani cand am avut parte de o furtună groaznică.Trecuse ceva timp si eu cu Andrew nu apucasem sa mai ne întâlnim se pare ca a avut niste probleme in familie.

Mă duc si pregătesc cafea si plec din casa goală deoarece surorile mele erau plecate cu treburi.

-Buna!

O voce bărbătească mă face să tresar si mă întorc.Era Andrew.

-Bună,ce faci aici?

-Pai eram in trecere si am spus sa vin eu sa te iau de acasă pentru a lucra in continuare la proiect.

Zâmbesc.Desi plănuim să merg până la Liv la facultate sa ii duc niste caiete pe care si le-a uitat.I-am spus si lui asta si spre uimirea mea a spus că nu este o problemă .
Asa ca mă condus până în fața Universității.

Coboram amândoi din masina si in acelasi timp Liv se apropie rapid de noi.

-Sara,mi-ai adus ce te-am rugat?

Scot din geanta caietele si i le dau.

-Esti cea mai tare!Ma pupa pe obraz apoi cu un zâmbet se uita spre Andrew care se afla in spatele meu.

-Bună! Ii spune el.

-Bună,tu esti....

-Andrew,arhitectul....

-Aaa,asa este,mă bucur să te cunosc.
Păi ..plec...Paa.

Încep să râd in timp ce o vad ca aleargă saltand tălpile cu sandalele in timp ce intra in clădire.

Mă întorc spre Andrew care privește spre mine si incepe si el sa rada

-Încântătoare puștoaica.

Rad din nou.

-Are 23 de ani,nu mai este atât de mica,din pacate.

- Nu pare asa mare...

-Din cauza spiritului.Este cea mai amuzantă dintre noi.

Si imi trimit mintea undeva in trecut ,înainte de accidentul lui tata cand Ivy era de fapt cea care ne făcea pe toate sa ne simtim bine.

Simt o mana pe umăr si cand imi ridic privirea din pământ și revin in prezent observ ca Andrew era aproape lipit de mine si imi zambea.In acelasi timp în privirea lui se citea neliniștea.

- Da,sunt bine.

Mă retrag si mă întorc la masina lui si intru.Asa face si el si pornim spre barul fratelui său unde lucram pana cand se inserează.

Cand ne retragem ma urc in masina lui,imi pun centura si privesc in gol.Simt o stare de neliniște.

- Ce ai Sara,ce te apăsa?

Mă întreabă  Andrew in timp ce imi prinde mâinile în stransoarea alor lui.
Privesc imaginea si ceva imi provoaca amăgire si un gust amar.
Înainte să mă retrag din voința o fac pentru ca un apel de pe telefonul meu imi atrage atenția.

- Da,eu sunt...

-Vă informăm că mama dumneavoastra a avut un accident în drum spre casă si este intr-o stare mai dificilă.Pentru mai multe detalii puteti veni la spitalul Sf.Ana.

Închid telefonul si lacrimi  imi curg pe obraji si corpul imi este zguduit de un strigăt de teama si durere.
Apoi niste brațe puternice mă cuprind si eu imi las capul pe pieptul sau si in timp ce inspir parfumul lui incerc sa profit clipa de protecție pe care o simt in momentul asta dureros.

- Ce sa intamplat?Imi sopteste in părul meu.

- Mama...reusesc sa spun.

Conduce la spitalul care ii spun însă fara sa imi dea drumul la mana.

Iesim din masina si urcam la terapie intensivă dar el continuă să mă țină de mână.Dar nu mă retrag,am nevoie de asta acum.

-Buna seara! Sunteti pentru Nicola Evans?

- Da,sunt fiica ei!

-Bun,starea nu mai este critică,este in regula dar mama dumneavoastra este inca adormită din cauza anesteziei.Dimineata probabil se va trezi .

-Multumim! Spune Andrew deoarece eu zambeam si am expirat aerul care era blocat de cand primisem telefonul.Am zâmbit, m-am așezat apoi mi-am sunat surorile.

-Mă bucur pentru mama ta!
Mă privește zâmbind cald.

-Multumesc ca ai fost aici.Ca esti mereu un punct de sprijin,adaug eu ultima parte in mintea mea.

-Sunt aici si cand dai de greu nu ezita sa ma anunți.

- Da,acum cred că ai putea sa pleci nu vreau sa abuzez de timpul tau...

- Nu faci asta,raman cu tine.
Si se așează mai aproape de mine pe canapea apoi imi pune capul pe umărul lui si surprinzător atipesc.
Fără să mă simt incomod si fara sa imi fie frica ca sunt in prezenta unui bărbat.Sa simt protecția oferită.