Plăcere Ascunsă

10

Sara

Mă trezesc buimacă si simt mirosul de omletă.Intru la baie si mă pregătesc ca să plec la spital in timp ce in dormitor este Andrew vizibil obosit si ciufulit.Oare ce cauta aici

-Ti-am facut omletă si cafea,sper ca nu ai o problemă.

Spune si imi întinde tava care permitea stomacului meu sa provoace mai multe sunete.Oare cu ce ma mai poate uimii acest bărbat.

- Multumesc,dar de ce te afli inca aici?Adică nu era nevoie de asta.

Isi freacă stânjenit ceafa privind undeva pe lângă mine si oftează privindu-ma apoi in ochi.

- Am spus că nu este bine să te las singură.Stiu ca nu ai o stare tocmai buna.

Zâmbesc deoarece nu am cum sa nu simt o căldură în suflet cand stiu ca putin ii pasă.Sau o fi pe interes..Vrea ceva in schimb,ce ar putea vrea de la mine...
Gândurile acestea negre imi aduc din nou neîncrederea si eu distrug totul,sunt defectă.

Mă duc si iau din mana lui tava de mâncare si mă pun în pat începând sa ciugulesc.Se pricepe si cafeaua zici ca este facuta de mine.Perfecta pentru gustul meu.

-Sper ca iti place cafeaua,am facuto cum o beau eu.

- Este perfecta,fix cum o beau.
Ii zâmbesc sincer.
Cand ai avut timp să faci toate astea?
Este ora 8 din cate vad,privesc intre timp ceasul de pe birou.

- Nu a necesitat mult timp,am facut totul in liniste...Asa sper ..si ma bucur pentru cafea.Am descoperit ceva care avem in comun amândoi.

- Nu am auzit nimic,multumesc pentru tot.

Mă ridic de pe pat si merg până ajung in bucătărie unde las farfuria.

-Pentru nimic.Murmură in timp ce merge pe urmele mele.

*********

A ținut să mă conducă pana la spital unde am aflat că mama s-a trezit si putem sa o vizităm si atunci a plecat.Era o senzatie de gol cand am rămas fără el.

-Hai,te duci odată?

Ivy mă scoate  din gânduri in timp ce mă zguduie incet si amuzată de umeri.

-D..DA.

Le aud pe cele două nebune cum rad de mine si cum șoptesc una la alta"Cred că papușelul acela a înnebunito rau de tot"  "Da,asa cred si eu".

Imi dau ochi peste cap si intru la mama in salon.Discut cu ea ca mai apoi sa ies si sa stau eu pe scaun caci surorile mele au plecat pana maine dimineata.

Mă plictiseam si imi priveam manichiura,însă gândurile erau plecate la El.La bărbatul care a reușit să mă faca sa simt ceva ciudat,ceva ce sună a atracție.

Simt o mana calda pe umăr si mă întorc.Era Andrew cu un zâmbet larg și se așează lângă mine dupa cateva momente .

-Hei,ce faci aici?

-Pai,ti-am zis ca iti voi fi alături.
Si,poftim  spune in timp ce imi întinde un pahar ce avea ca si continut cafea.

-Mersi,pentru tot.

-Orice,oricand.

Se uita la mine cu privirea lui care mă face să ard si cu ochii aceia căprui care strălucesc.