ᴄᴏᴍᴇ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᵈᵒ ⁿᵒᵗ ˡᵉᵃᵛᵉ ᵐᵉ ᵃˡᵒⁿᵉ
ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
❝ - Vino cu mine și lasa-mă să îți pictez lumea ta gri în culori vibrante.❞
❝ - De ce suferim?
- Pentru că cei din jurul nostru ne rănesc...
- De ce o fac?
- Nu stiu... ❞
O poveste a doi copii n...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Brunetul se tot foia pe așternuturile albe ale patului în care se afla. Durerea de cap era insuportabilă și nu îl lăsa să adoarmă.
Se ridică încet de pe pernă, asezându-se pe marginea patului, sprijinidu-se cu palmele de salteaua moale.
Era o noapte ploioasă. Stopii reci se loveau violent de geamul de sticlă al încăperii, iar tunetele și fulgerele ce luminau înfricoșător camera îl făceau pe băiat să tresară din când în când.
Îi era dor. Ar fi putut începe să plângă în orice moment dar încerca să rămână tare. Le-a promis că așa va fi.
Își lua sticla cu apă de pe noptieră și bău puțin din ea, urmând să o așeze la loc.
Se simțea singur. Acum nu mai avea pe nimeni. Era doar el și conștiința să între patru pereți de culoare albă.
Se ridică din pat și se îndreptă cu pași grei spre fereastră. Își rezumă coatele de pervaz și privi pe fereastră la stropii de ploaie ce îi încețoșau vederea spre oraș.
Brutenul oftă și își întoarse privirea spre ceasul de pe perete ce indica ora 1:27. Era tarziu. Chiar foarte târziu dacă ne gândim că băiatul avea să se trezească dimineata, în jurul orei șapte și jumătate pentru a se pregăti de plecare.
Mâine era prima zi la noul său liceu. Acum era student la un liceu destul de bun din Seoul.
Înainte băiatul venea în Seoul doar în vacanțe, pentru aș petrece timpul cu bunicii săi, care muriseră acum câțiva ani. De atunci nu mai venise în vizită în acest oraș. Știa că are o mătușă aici, nimic mai mult.
Acum băiatul stătea la un fel de cămin. Era atat de recunoscător că avuse medii mari și reuși să ajungă aici.
Își târî cu greu picioarele până în locul în care era patul sau. Erau două paturi în cameră, iar brunetul află că mâine își va cunoaște colegul de cameră.
Se așeza în pat, învelindu-se bine cu mătura maronie, foarte pufoasă, pe care o primise de la mama lui.
Mama. Câte amintiri avea cu ea. Îi lipsea foarte mult...
Își închise ochii și încearcă să adoarmă. După mai multe minute în care s-a tot foit și s-a răsucit de pe o parte pe alta, brunetul reuși să adoarmă.
