𝙘𝙤𝙢𝙚 𝙬𝙞𝙩𝙝 𝙢𝙚；𝙩𝙠

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 8

Trecuse o săptămână de când cei doi au luat-o de la capăt, iar de data aceasta se pare ca lucrurile mergeau mai bine intre ei. Taehyung s-a oprit din al necăji pe cel mic, dar asta nu îi oprea pe "amicii" lui sa continue.

"Esti atat de idiot!"

"Esti slab!"

"Esti un nimic!"

Cuvintele acestea erau blocate în minte brunetului, iar oricât ar fi vrut să nu le dea importanta nu putea.

"Ce ti-a facut mucosul ala?"

"Te-ai inmuiat, Taehyung!" fura cuvintele rostite de un blond înainte de al tranti de dulapurile lângă care se aflau. Brunetul era înconjurat de toti 'prietenii' sai care nu incetati sa ii adreseze cuvinte dure.

"Patetic!" sasai cu scârbă blondul cand auzi geamatul de durere ce părăsi buzele brunetului la contactul cu suprafața tare.

Același băiat isi ridică palma, lovindu-i obrazul cu putere, lăsând în urmă o urma rosiatica.

"Ce spuneai? Ca e mai bine sa îl lăsăm pe mucos în pace? De ce?! Ce vei face?!" continua un roșcat apropiindu-se si lovind cu pumnul în același loc ca blondul.

Taehyung doar tăcea și indura. Nu avea alta optiune. Dacă s-ar fi opus Jeongguk ar fi avut de suferit, iar acesta era ultimul lucru pe care brunetul si l-ar fi dorit.

Holul era pustiu deoarece orele de curs se terminasera de ceva timp.

Băieții adunați în jurul lui Taehyung începură să îl lovească mai tare, spunând amenințări și cuvinte tăioase.

Brunetul aluneca in jos pe suprafața din metal al dulapului, ajungând să stea oarecum ghemuit pe podea, incasand tot mai multe lovituri.

"Doare, nu-i asa?"

"Nu mai esti asa tare acum, nu?!"

"Cum te-a înmuiate piciul ala?"

Cuvintele treceau pe lângă urechile brunetului, băiatul ne fiind capabil sa le mai înțeleagă.

Sunetul unor pași se puteau auzi venind din îndepărtare, iar apoi s-au oprit brusc, dar asta nu i-a oprit pe băieți sa isi continue distracția.

După doar câteva secunde se auzi un țipăt scurt, terifiat, iar apoi o pereche de pași alergând spre dulapuri.

Băiețelul îi împinse pe cei mai mari, reușind să își facă loc printre ei si sa ajunga la trupul ce zăcea aproape inconștient pe podeaua rece.

"Taehyung..."

Buza de jos începu sa-i tremure, la fel si restul corpului. Începu să îl tragă pe blondul ce inca-i aplica lovituri brunetului cat mai departe de el, dar sfarsi împins, astfel căzând lângă cel mare.

"Ia te uita cine e aici." spune batjocoritor băiatul ce acum cateva secunde lovea fără milă trupul brunetului.

Jeongguk scapa un suspin trist si isi înfășurat mâinile în jurul celui mare, punandu-se ca un scut protector în jurul său. Acum blondul nu îl mai lovea pe Taehyung, în schimb șatenul încasa loviturile ce trebuiau să fie aplicate celui mai mare.

După alte câteva minute grupul de băieți se îndepărta, ieșind din incinta liceului.

Jeongguk avea inca brațele înconjurate în jurul celui mare, strangandu-l cat mai aproape de el.

Cu mâinile tremurând și ochii închiși, brunetul reuși să îi înconjoară talia celui mic, facandu-l astfel să tresara.

"Tae-taehyung?" un suspin iesi printre buzele rozali ale celui mic, indepartandu-se puțin pentru ai putea privi chipul băiatului mai mare.

"De-de ce a-ai venit?" șopti cel mare lasandu-si capul pe umărul satenului. Oboseala si durerea îi acaparau tot corpul. "De ce, a-ai primit loviturile me-mele?" Vocea îi tremură iar un bazait enervant isi făcu apariția, facandu-l sa nu isi poata auzi propriile cuvinte.

"Taehyungie...? Esti bine?" Vocea îngrijorată a celui mic se auzi înainte ca bazaitul sa devina mai puternic în urechile celui mare, iar ochii sa i se închidă.