ᴄᴏᴍᴇ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᵈᵒ ⁿᵒᵗ ˡᵉᵃᵛᵉ ᵐᵉ ᵃˡᵒⁿᵉ
ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
❝ - Vino cu mine și lasa-mă să îți pictez lumea ta gri în culori vibrante.❞
❝ - De ce suferim?
- Pentru că cei din jurul nostru ne rănesc...
- De ce o fac?
- Nu stiu... ❞
O poveste a doi copii n...
Trecuse deja trei săptămâni de la confesiunea celor doi, de la ziua în care au devenit un cuplu oficial. Totul mergea destul de bine, ba chiar foarte bine am putea spune. Cei doi băieți se înțelegeau foarte bine, începând sa descopere mai multe unul despre celălalt. Cei drept, relația lor a avansat rapid si nu au apucat sa discute detalii unul despre celălalt dar acum aveau șansa să recupereze si sa se inteleaga mai bine.
Jeongguk era destul de retras si timid. Vorbea rar, adesea doar răspunzând la întrebări, Taehyung fiind cel ce iniția conversațiile. Cu toate acestea brunetul nu vedea o problemă, ba chiar timiditatea băiatului mai mic i se părea adorabilă.
Aflasera destul de multe, într-un timp relativ scurt. Dimineata mergeau la cursuri, după ce terminam luau prânzul împreună; ca toate celelalte mese ale zilei dealtfel; si isi făceau temele împreună chiar dacă erau în ani diferiți. Lucrau în același timp, dar separat, fiecare la ce i-a fost dat, cerând din cand in cand o părere de la celălalt la un referat sau punând o intrebare la științe. Mergea destul de bine.
Seara, după ce își terminau temele, ca orice alt elev sau student, trebuiau să si învețe. Si aici, o făceau în același timp, o liniste confortabilă lăsându-și în cameră făcându-i adesea pe cei doi sa zâmbească, apoi să se concentreze la ce aveau de facut.
Dupa ce in sfarsit au terminat cu toate activitățile, cei doi se așezau pe unul dintre paturi, privindu-te unul pe altul si purtând conversații cu scopul de a se relaxat si a se cunoaște mai bine în același timp. Astfel Taehyung află ca șatenul isi dorea să călătorească, cu atât mai mult având în vedere că el nu vizitase alt oras în afara celui în care se află acum si orasul sau natal. Jeongguk aflase despre orașul în care crescuse brunetul si puțin despre familia sa, chiar dacă trecutul său rămăsese că un secret, cel mic stiind doar în mare și doar unele frânturi din ce experimentase brunetul.
Conversațiile lor duceau uneori si pana după miezul nopții, iar de cele mai multe ori ajungeau sa adoarmă împreună, îmbrățișati.
"Taehyungie!" strigă șatenul, alergând spre cel mare, urmând să își afunde capul în pieptul sau rușinat.
"Gguk, ce faci?" întreba acesta, ducându-si mâinile în jurul celui mic pentru a-l susține si a se asigura că nu vă cădea din brațele sale.
"Mm, bine. Ma gândeam...curând este vacanta de iarna. Te întorci în Daegu?" întreba cel mic.
"Hm, sincer nu știu. Nu m-am gândit încă. S-ar putea, dar as putea la fel de bine sa raman aici pe perioada vacanței. De ce întrebi?"
"Oh, eram doar curios." răspunse șatenul, făcându-se mai comod în brațele iubitului sau.
Taehyung doar ii admira trăsăturile cu adevărat speciale si unice. Băiatul din brațele sale era cu siguranță cel mai frumos pe care brunetul îl vazu-se în viața sa. Totul la el i se părea perfect, si chiar dacă stia ca suna clișeic nu putea decât să accepte că devenea, destul de rapid, un îndrăgostit incurabil.
Lumina lunii intra timid printre tragediile trase, făcând ca trăsăturile celui mic sa strălucească. Jeongguk isi închise ochii si începu să respire mai încet, semn că începea să adoarmă. Taehyung doar zâmbi, lăsând un sarut moale pe fruntea sa.
"E tarziu. Cred ca e timpul să mergem la somn." si cu asta cei doi se intinsera pe patul brunetului, adormind unul în brațele celuilalt.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
[n/a] : a trecut atât de mult timp de când nu am mai scris aici.
sper că va plăcut,, și voi încerca să postez regulat pe viitor 💞
