"P-poftim?" intreaba încet șatenul, ochii fiindu-i plini de speranță privind la băiatul din fata sa.
"Te iubesc Jeonggukie! Acum, hai sa ii spun lui Hoseok ca plecam si apoi ne întoarcem la camin, okay hun?" intreaba brunetul, luând mana celui mic în a sa. Satenul simti cum căldura îi se urca in obraji la auzul numelui folosit de Taehyung la adresa lui. Aproba dând din cap, ținându-l pe cel mare în local.
Cei doi se apropiară de locul în care se afla roscatul, anunțându-l ca vor pleca.
"Oh, asa de repede? Okay, ne vedem luni!" spune cel mai mare salutandu-i si intorcandu-se la iubitul sau ce îl aștepta bosumflat pe scaun.
"Oh, pleci?" se auzi o voce din spatele lor, iar cand brunetul se întoarse si inclesta maxilarul încercând să își controleze nervii. Jihoon, ce mai vrea si el?
"Da...ne vedem luni la școală." spuse șatenul cu un zâmbet mic.
"De ce nu mai rămâi? Te duc eu inapoi la camin." propuse blondul.
"Nu. Jeongguk vine cu mine." spune stern cel mare, punandu-si mana in jurul talie celui mic, făcându-l mai aproape de el.
"Oh, haide! Cateva ore in plus nu strica, nu-i asa Gguk?" intreaba blondul cu un zâmbet larg, menit să îl enerveze pe brunet.
"Eu plec acum, iar Jeongguk vine cu mine. Nu am incredere sa îl las cu cineva ca tine!" continua Taehyung, privirea lui fiind una fără de emoții, chiar dacă ar fi vrut atat de mult sa il pocneasca pe acel mucos direct în fața sa urâtă.
"De ce iti pasa? Esti doar colegul lui de cameră!" spuse Jihoon ranjind cand văzu încruntătura de pe chipul celui mare.
"Pentru că sunt colegul lui de cameră, iar tu esti un ciudat ce se intampla sa fie în aceeași clasa cu el. Nimic mai mult, să îți intre bine în cap!" spune brunetul lovindu-l usor cu degetul în frunte pe cel mai mic, urmând să zâmbească spre șatenul de lângă el.
Jeongguk doar privea spre podea, rostind de fiecare data cand stransoarea brunetului punea mai multa presiune asupra taliei sale sau cand cel mare isi trecea în repetate rânduri degetele peste talia sa micuță. Inima mai ca-i sarea din piept, un zâmbet mic îi apăru cand realiza ca lui Taehyung chiar îi pasă de el. Poate...poate avea o șansă...
"Haide Ggukie, mergem!" spune Taehyung chiar după ce lasa un sarut mic în părul satenului, conducandu-l grijuliu spre ieșire.
În urma lor Jihoon si ceilalti prieteni ai săi ramasera cumva șocați, pe fundal putandu-se auzi râsul colorat al lui Hoseok si niste aplauze.
***
"Taehyungie, imi e somnic..." afirmă șatenul cu o voce mică, aproape inauzibila, sprojinindu-l capul de umărul celui mare în timp ce înaintau spre camin. Taehyung zâmbi la acțiunea drăguță a celui mic, tragandu-l mai aproape de el, asta daca era macar posibil. Cei doi băieți stăteau literalmente lipiți unul de cealalt, inaintand pe trotuarul pustiu. Mana brunetului inca se află pe talia celui mic, îneca de cand parasisera localul.
"Mai avem puțin, love. Ajungem imediat si te punem la somnic, bine?" intreaba Taehyung zâmbind, nerealizand alintul pe care îl folosise, dar desigur ca asta nu trecuse neobservat si de cel mic. Jeongguk prinse iar culoare în obraji, aproband si continuându-și drumul, schimbând alte cuvinte până ajunseră la destinație pentru a nu adormi pe drum.
[n/a] : hello angels! cum sunteți? sper că sunteți bine :(♡
aveți grijă de voi :*
așa, acum... vreau să fac o schimbare și am nevoie de ajutor pentru că sunt indecisă...
• chocolate milk
• peachy
vreau să fac un cont de twitter unde să pot vorbi despre cărți, să scriu oneshoturi, și să postez toate tâmpeniile ce îmi trec prin cap...ce ziceți? :)))♡
AND,,, iubesc melodia de la media ^^
- take care and stay healthy 💜
CITEȘTI
𝙘𝙤𝙢𝙚 𝙬𝙞𝙩𝙝 𝙢𝙚;𝙩𝙠
Fanficᴄᴏᴍᴇ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᵈᵒ ⁿᵒᵗ ˡᵉᵃᵛᵉ ᵐᵉ ᵃˡᵒⁿᵉ ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ ❝ - Vino cu mine și lasa-mă să îți pictez lumea ta gri în culori vibrante.❞ ❝ - De ce suferim? - Pentru că cei din jurul nostru ne rănesc... - De ce o fac? - Nu stiu... ❞ O poveste a doi copii n...