𝙘𝙤𝙢𝙚 𝙬𝙞𝙩𝙝 𝙢𝙚；𝙩𝙠

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 24

"Bună dimineața." mormăi șatenul, întinzându-se.

"Bună dimineața." răspunse cel mare, lăsând un chicot să-i scape.

Cei doi abia se treziră, iar Jeongguk părea a fi încă destul de somnoros, pe când Taehyung era gata să se ridice din pat pentru a începe o nouă zi.

"Încă cinci minute." se plânse cel mic atunci când brunetul incercă să îl tragă din pat, dezvelindu-l în proces.

Șatenul încercă să se facă iar comod, afundându-și capul în perna sa pufoasă, dar cel mare avea alte planuri.

"Nu, nu. Dacă mai stai mult vom întârzia la ore." spuse acesta, continuând să tragă de cel mic pentru a-l face să se trezească.

"Mhm..." mormăi șatenul nemulțumit, întorcându-se pe partea cealaltă.

La vederea comportamentului celui mic brunetul doar chicoti. Era deja obișnuit cu aceste acțiuni drăguțe ale șatenului. Băiatul mai mic chiar detesta să se trezească de dimineață, mai ales dacă nu avea nimic important de făcut. De obicei Taehyung îl lăsa să doarmă până târziu, atunci când trebuiau să se pregătească pentru a pleca la cursuri, dar astăzi acesta avea alte planuri.

Cu un zâmbet larg pe buze, brunetul se aplecă asupra băiatului pe jumătate adormit, fiind gata să-și folosească arma secretă.

"Bine, se pare că cineva nu va primi pupici și îmbrățișari~ " spuse el cu un ton aparte, urmând să se ridice și să se pregătească pentru a ieși din cameră.

"Nu, nu. Stai! Bine, bine, mă trezesc." bombăni cel mic, ridicându-se în șezut, trecându-si mâna peste față, încercând să alunge somnul ce îl ademenea să se întindă la loc și să-și continue visul.

Șatenul oftă nemulțumit atunci când văzu zâmbetul larg al iubitului său. Știa că acesta o făcu-se intenționat, ca de fiecare dată. Îl trezise pentru că așa dorea el, iar metoda cea mai simplă era să îl amenințe că îl va depriva de lucrurile cele mai importante pentru el.

"Nu-i corect." murmură cel mic, lăsând un căscat.

Taehyung doar continua să chicotească, venind înapoi în camera lor cu tava pe care o luase din bucătărie. Se așeză pe marginea patului, lăsând tava pe noptieră.

"Dacă vrem să petrecem timp împreună, trebuie să facem sacrificii." spuse brunetul, plasând apoi un sărut pe buzele moi ale lui Jeongguk.

"Asta înseamnă că trebuie să-mi sacrific somnul?" întrebă șatenul, așezându-se în poala celui mare și înfășurându-și brațele în jurul urmărilor săi, îmbrățișându-l strâns.

"Mhm." fu răspunsul afirmativ dat de Taehyung, făcând ca băiatul din brațele sale să ofteze.

Au continuat să stea unul în brațele celuilalt pentru alte minute bune, șatenul stând confortabil, cu capul rezemat de umărul iubitului său, găsind locul perfect pentru a adormi iar. Dar atunci când mici sforăieli adorabile ajunseră la urechile celui mare, acesta decise că era timpul pentru micul dejun.

"Hai, somnorila, e timpul să mâncăm." spuse brunetul, trezindu-l așadar pe cel mai mic ce protestă, dar se lasă convins în final.

***

"Taehyungie, pot lua ăsta?" întrebă pe un ton drăguț șatenul, arătând spre tricoul din mâinile sale.

"E tricoul meu, Ggukie." spuse brunetul, privind puțin încruntat. Acum Jeongguk nu își mai recunoște hainele?

"Știu, de asta am întrebat dacă îl pot lua." afirmă cel mic, lăsându-și privirea în jos, simțindu-se dintr-o dată rușinos.

Brunetul doar zâmbi, plasând un sărut moale pe fruntea iubitului său, urmând să-i ciufulească părul.

"Sigur că îl poți lua." aprobă acesta vesel să poata vedea entuziasmul din privirea celui mic după primirea răspunsului.

[n/a] : a trecut mult timp de când nu am mai postat aici, dar promit ca veți primi capitole mai des. nu știu câți își mai amintesc de cartea aceasta, dar dacă a mai rămas cineva, mulțumesc că sunteți aici ♡

sper că va plăcut ❤