ᴄᴏᴍᴇ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᵈᵒ ⁿᵒᵗ ˡᵉᵃᵛᵉ ᵐᵉ ᵃˡᵒⁿᵉ
ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
❝ - Vino cu mine și lasa-mă să îți pictez lumea ta gri în culori vibrante.❞
❝ - De ce suferim?
- Pentru că cei din jurul nostru ne rănesc...
- De ce o fac?
- Nu stiu... ❞
O poveste a doi copii n...
"Am ajuns." îi anunță Yoongi pe cei doi cand opri masina in parcarea spitalului.
"De ce suntem aici?" intreaba brunetul confuz privind clădirea mare în care urma să intre.
"Mm, Tae, trebuie sa vezi un doctor." ii spune cel mic ieșind din masina urmat de ceilalti doi.
"De ce?" intreaba la fel de confuz Taehyung, urmandu-l pe saten spre intrarea în spital.
"Trebuie să aflăm ce se intampla cu tine." îi răspunse Jeongguk evitând să îl privească.
Cei trei intrara în spital, iar Yoongi vorbi cu o asistentă, urmând să fie conduși în sala de așteptare.
Taehyung stresat. Nu îi plăceau spitalele. Sau mai bine spus nu le suporta! De ce? Ii aduceau aminte de accidentul părinților săi. Acele momente oribile în care simțea că moare pe dinăuntru, în care simțea că se pierde pe sine datorită frustrării și a fricii. Si de ce i-a fost mai frica nu a scăpat.
Moartea părinților săi veni într-un moment total nepotrivit! Era perioada ultimilor testări, perioada in care ar fi trebuit să se concentreze si mai mult pe invatat. Din pacate acest incident l-a marcat, reușind cu greu sa treaca toate examenele.
"Taehyung, mă auzi?" Vocea satenului de lângă el îl facu sa se trezească realitate. Abia atunci realiza ca fusese pierdut în lumea lui mai bine de cinsprezece
"Huh? Da?" mai mult intreaba brunetul, confuz.
"E timpul să intrăm. Hai sa mergem." spune șatenul prinzand mana celui mai mare și tragandu-l după el până în cabinetul medicului ce trebuia sa îl vadă pe brunet.
Intrara si salutară asistentele si medicul ce se aflau în încăpere, urmând să ia loc pe scaunele din fata biroului celui ce urma să afle ce se intampla cu Taehyung.
"Seokjin?" intreaba socat brunetul cand medicul isi ridică privirea din foile pe care le avea în mâini.
"Tae? Oh doamne! De cand nu te-am mai vazut! Cum esti?" intreaba entuziasmat castaniul lăsând foile pe masă și luandu-si carnetelul pentru notițe.
"Excelent! Dar tu?" intreaba brunetul dar o voce mai subtire îl facu sa isi întoarcă atenția spre locul din care venea.
"Nu, nu esti! De aceea suntem aici. Domnule doctor Kim, Taehyung nu e bine!" spune băiatul mai mic hotărât, făcând ca pe buzele asistentei de lângă ei sa înflorească un zâmbet mic, chiar neobservabil.
"Sunt bi_" incerca brunetul sa îl contrazică, dar vorbele îi fuseseră tăiate de vocea acum mai aspră a celui mic, făcând ca mici fiori sa ii străbată tot cornul.
"Nu, nu esti! Taehyung, te rog, încetează să mai fugi de problemele tale si lasa-i pe cei din jurul tau sa te ajute!"
Vorbele celui mai tânăr îl facu pe Seokjin sa zâmbească melancolic. Amintirile cu anii de liceu apărând îi mintea sa, făcându-l să tremure slab la amintirea emoțiilor pe care le-a simțit. Era la fel ca Taehyung, singur si rănit. Asta până într-o zi când îl intalni pe Namjoon, care îi schimbă perspectiva asupra vietii. Îl întâlnise pe băiat dintr-o greșeală, dar acea greșeală i-a salvat viata. Namjoon la ajutat, indiferent de situația în care se afla. Timp de câteva luni au dezvoltat în secret sentimente puternice unul pentru celălat, începând sa se întâlnească, urmând ca șase ani mai târziu Namjoon sa ia inițiativa si sa îl ceara pe castaniul.
Un oftat moale îi părăsi buzele, urmând să revină cu mintea printre cei prezenți în încăpere.
"Taehyung, ce s-a întâmplat? Stii ca imi poti spune orice, nu?"
Bărbatul nu se referea doar la stările de rau sau amețeală, ci și la sentimentele băiatului mai mic. Fiind verisorul sau mai mare și petrecandu-si copilăria împreună cu brunetul, a devenit un fel de frate mai mare pentru el, încercând să îl ajute mai ales după moarte părinților săi.
Jeongguk începu să-i povestească medicului despre simptomele pe care brunetul le avuse în ultimele douăzeci și patru de ore.
"Bun, multumesc mult Jeongguk. Taehyung, te rog descrie-mi ce ai simtit in ultimele zile."
Câteva minute mai târziu Seokjin termina cu intrebarile si il trimise pe brunet pentru a i se recolta sânge.
"Pe coridor, în dreapta, la cabinetul cu numărul 235, iar dupa veniti iar la mine, bine?" le repetă bărbatul primind aprobările celor doi, înainte să plece în căutarea cabinetului în care trebuiau să ajungă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
[n/a] : a durat cam mult, dar tot ce am reușit să scot este acest capitol plictisitor și prost scris. îmi cer mii de scuze :<
