𝙘𝙤𝙢𝙚 𝙬𝙞𝙩𝙝 𝙢𝙚；𝙩𝙠

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 6

Taehyung se plimba pe străzile pusti ale orașului. Era singur, înconjurat doar de o liniste teribilă.

Ce naiba am facut?!

Nici el nu stia de ce se purtase asa cu șatenul. Cand ii auzi suspinele isi aminti de el. Trecuse prin același lucru, înainte să se mute în Seoul.

Era batjocorit la scoala, dar și îi societate. După moartea părinților săi hotărî să nu mai lase pe nimeni să își bată joc de el. Nu i se părea corect sa te legi de cineva ce nu a facut nimic. Si el ce făcuse?! Din victimă deveni cel ce face victime...

Cum am ajuns sa fac asta?! Al dracu' sa fiu...

Picăturile de ploaie cădeau usor din norii albi ce acopereau întreg orașul. Hainele brunetului erau deja foarte ude, la fel si părul sau, dar nu îi pasă. Continuă să meargă, nici el neștiind unde...

***

Jeongguk era în micuțul apartament pe care îl împărțea cu brunetul.

Era destul de tarziu, trecut de miezul nopții, dar cel brunetul nu apăruse inca.

Șatenul era puțin îngrijorat. Chiar dacă cel mare se purtase urat cu el asta nu inseamna ca nu putea sa se atașeze de el.

Defapt... asta il durea cel mai tare. Se atașase de hyungul sau, si inca destul de mult. Îl considera o persoană destul de importanta.

Cel mic se liniști de ceva timp, lacrimile oprindu-ma din ai mai pata obrajii ce acum ceva timp erau rosiatici. Acum stătea rezemat de pervaz si privea spre oras.

Nu putea dormi. Chiar încercase, dar nu putea. Lipsa celui mare il afecta.

Dacă a pățit ceva?

Usa se deschise cu un scartait încet, facandu-l pe Jeongguk sa tresara si sa isi întoarcă privirea. Îl văzu pe Taehyung ce era pe jumătate adormit si ud din cap pana-n picioare.

Văzând că băiatul de-abia se mai ținea pe propriile picioare Jeongguk fugii spre el pentru al ajuta. Ii puse o mana a băiatul pe după gâtul sau, sustinand-o cu o mana si ii prinse cu cealaltă mana umerii (idk daca are logica, nu stiu exact cum sa descriu) ajutandu-l sa se deplaseze.

Taehyung doar incerca sa il îndepărteze, băiatul dandu-i drumul cand reuși să îl aducă lângă pat.

Brunetul se tranti zgomotos pe pat, speriindu-l pe Jeongguk. Cel mare incepu sa planga isteric si foarte zgomotos. Satenul se uita neputincios si totodată confuz la băiatul ce plangea.

"Hyung! Cat ai baut?!" intreaba exasperat cel mic asezandu-se pe marginea patului.

"Iar-iarta-ma-ma!" spune brunetul sfasiat continuând să planga.

"Hyung ce ai facut?" intreaba șatenul devenind îngrijorat.

Brunetul doar dadu din cap, nevrând sa vorbească. Jeongguk ofta si il ajuta sa se ridice, acum stând amândoi pe marginea patului. Cel mare doar isi ținea capul în jos și suspina.

"Taehyung, ce ai pățit?"

"Imi-imi e doar de ai-ai mei... te-am su-supărat, m-am purtat u-urat... Ma d-doare..." spune cel mare continuând să privească în jos.

"Ce te doare?" intreaba șatenul îngrijorat pentru starea celui mare.

Da, îi gresise, si inca cum! Dar nu asta conta acum pentru băiat. Voia să îl știe pe brunet bine, ca mai apoi să poată vorbi despre ce s-a întâmplat.

Taehyung isi ridică privirea spre băiat si isi intrepta o mana, indreptand cu un deget spre pieptul sau.

"Aici-aici ma d-doare..." spune continuând să planga, mai silentios de data aceasta.