𝙘𝙤𝙢𝙚 𝙬𝙞𝙩𝙝 𝙢𝙚；𝙩𝙠

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 15

Jeongguk isi așeza usor palma peste obrazul pe care brunetul îl sărutare, constatând că era foarte cald, probabil roșu.

Zâmbi entuziasmat, asezandu-se mai bine sub asternuturile călduroase, încercând să adoarmă. Bătăile inimii îi erau neregulate, destul de rapide, iar singurul sentiment pe care îl putea simți acum erau buzele calde si moi ale brunetului asezate usor peste obrazul sau.

Taehyung era în micuță bucătărie, sprijinit de blat, un zâmbet tamp refuzând să îi părăsească chipul. Obrajii îi prinseseră o culoare trandafirie, simțind o căldură ciudata la nivelul fetei. Mai privi o sigura data spre usa, indreptandu-se spre micuțul frigider. Îl deschise si analiza ingredientele. Era sigur, el încercând să prepare o supa insemna dezastru asa ca renunta la idee.

***

Jeongguk abia se trezi, dar se simțea la fel de obosit ca atunci când adormise. În plus, mirosul dulce al brunetului ce îl înconjura într-un mod placut îi dădea o stare de somn si liniste, de parcă ar fi fost acolo chiar pentru asta.

În încăpere apăru Taehyung, cel mai probabil pentru ca auzi foielile si mormaitul celui mic. Se îndrepta rapid spre el, asezandu-se pe marginea patului si punandu-si usor mana peste fruntea satenului. Expira ușura afișând apoi un zâmbet mic.

"E bine, nu mai ai febră. Cum te simti?"

"Somn..." mormăi cel mic inchizandu-si ochi și facandu-se mai mic sub asternuturile călduroase.

Taehyung scapa un chicot, trecandu-si mana prin părul moale al lui Jeongguk. Îl privi, simțind cum pulsul îi accelerează și cum inima i se lovește mai tare de coaste, parca încercând să iasă. Brunetul afișa o încruntătură confuza. Ce era sentimentul acela ciudat?

"Jeongguk, haide în bucătărie sa manânci, apoi poti sa dormi cat vrei tu.

Șatenul mormăi nemulțumit dar îl urma pe cel mare.

***

"Te simti mai bine?" intreaba brunetul invelindu-l mai bine pe cel mic.

"Da..." ingana șatenul evitând să îl privească pe cel mare.

"Ce s-a întâmplat?" veni si intrebarea pe care Jeongguk speră să nu ii fie adresată.

"Nimic, sunt doar obosit..." aproape șopti el, inchizandu-si ochii.

"Minți! Jeongguk nu ma minti! Ce este?" intreaba brunetul asezandu-se și el sub asternuturile călduroase și tragandu-l pe băiat mai aproape de el. Șatenul ofta nemulțumit. Se pare ca trebuia sa ii spuna.

"Îmi pare rău că trebuie sa ai grijă de mine... imi pare rau, cred ca e enervant...ma simt prost pentru ca trebuie sa stai sa ai grija de bine. Poate ai alte planuri, oar eu te retin sau-sau...uh, imi pare foarte rau, e-eu_"

"Hei, hei, hei. Ușurel, Jeongguk nu îți face griji! Ma bucur ca pot avea grija de tine, până la urmă suntem prieteni, nu? Nu te mai gândi la asta si odihnește-te, bine?"

Șatenul doar aproba cu un zâmbet micuț întipărit pe buze, ghemuindu-se mai bine la pieptul celui mare, care își infasura mâinile în jurul său.

[n/a] : a dat domnu' și am postat și eu. uh, sunt așa de leneșă câteodată =/

Sper totuși că va plăcut, chiar dacă a trebuit să așteptați cam mult 😖❤