ᴄᴏᴍᴇ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᵈᵒ ⁿᵒᵗ ˡᵉᵃᵛᵉ ᵐᵉ ᵃˡᵒⁿᵉ
ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
❝ - Vino cu mine și lasa-mă să îți pictez lumea ta gri în culori vibrante.❞
❝ - De ce suferim?
- Pentru că cei din jurul nostru ne rănesc...
- De ce o fac?
- Nu stiu... ❞
O poveste a doi copii n...
"Te simti mai bine?" intreaba brunetul asezandu-si palma pe fruntea celui mic pentru ai verifica temperatura.
Jeongguk doar zâmbi și aprobă.
"Hyung, ti-am spus, ma simt perfect! Multumesc mult!" spune cel mic, repezindu-se sa îl îmbrățișeze pe brutenul de lângă el.
■■■
Săptămâna trecu rapid iar cei doi au fost nevoiți să se întoarcă la ore.
Brunetul mergea spre clasa lui, nefiind atent la cei din jurul său. Fără să vrea se izbi de cineva, aproape pierzandu-si echilibrul.
"Scuze!" murmură el, aplecandu-se sa isi ridice cărțile de pe podeaua rece.
"E ok. Eu sunt Hoseok, tu esti_ Taehyung?" intreaba roscatul, un zâmbet larg intiparindu-se pe chipul său.
Brunetul isi ridică instant privirea spre băiatul de lângă el, urmând să zâmbească și el.
"De cand nu te-am mai vazut! Uite ce mare te-ai facut!" afirmă roscatul, facandu-l pe Taehyung sa înceapă să râdă.
"Si tu te-ai schimbat de cand ne-am văzut ultima dată." îl completa brunetul continuând să zâmbească.
"Da, dar am ramas acelasi băiat căruia îi era frică de serpii din spatele casei bunicilor tai."
Ambii izbucnire în ras, amintindu-si de vacanțele pe care le petreceau împreună.
"Cum de nu te-am văzut până acum?" intreaba brunetul.
"Chiar nu stiu, dar nici eu nu te-am văzut. În ce clasa trebuie sa ajungi?" intreaba roscatul, indreptandu-se cu Taehyung spre dulapul sau pentru aș lua cărțile.
"A15." răspunse sec brunetul, scăpănd un oftat.
"Mate, huh?" intreaba Hoseok chicotind la reacția drăguță a vechiului sau prieten.
"Da..."
"Eu sunt la A16, deci putem merge împreună!" exclamă cel mare zâmbind si bătând din palme.
Taehyung chicoti privind la ceasul de pe mana sa.
"Taehyungie!" se auzi un țipăt înăbușit de gafaieli si o pereche de pași ce se apropiau repede de ei. Brunetul isi întoarse privirea spre sută sunetului, văzând un saten micuț ce alerga spre el. "Ti-ai uita asta." spune el cand ajunse în dreptul sau, intinzandu-i brunetului un caiet.
Taehyung zâmbi, luând caietul din mâinile micuță ale satenului. "Multumesc, Jeonggukie!"
De cand au petrecut o săptămână împreună cei doi s-au cunoscut mai bine, devenind prieteni chiar buni. La insistențele adorabilă ale lui Jeongguk au început să își pună porecle drăguțe. Intrebarea e, cine i-ar putea rezista satenului?
"Eu trebuie sa fug. O sa ma omoare diriga daca nu ma gaseste in clasă! Pa băieți!" spune Jeongguk, luand-o la fugă spre sala sa.
"Cine e puștiul?" intreaba roscatul zâmbind sugestiv spre prietenul său.
"Colegul meu de cameră." răspunse simplu Taehyung, pornind împreună cu Hoseok spre sălile lor.
"Tae, la sfârșitul săptămânii organizez o petrecere. Crezi ca poti sa vii? Si daca o faci, poate îl aduci si pe șatenul ala drăguț. Ar fi urat sa îl lași singur, nu?" întreabă roscatul zâmbind vesel, așteptând un raspuns din partea celui mai mic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
[n/a] : magie! am postat capitol nou! nu, încă nu am murit de coronavirus, spre fericirea viitoarelor capitole.
Îmi cer mii de scuze pentru capitolul ăsta sec. A ieșit oribil și îmi pare rău! Mi-am ieșit din mână în ceea ce privește scrisul și îmi pare rău!
Oricum, aveți grijă de voi! Încercați să rămâneți sănătoși pe cât posibil! Sper să fiți bine! 💕
