"-Ți-ai luat pastila ? " l-a întrebat mama lui intrând în sufragerie cu o tavă pe care erau așezate două căni de ceai. Hoseok a dat afirmativ din cap, mușcând din biscuitele gustos și privindu-și mama tăcut.
"-Mamă ? "
"-Da, puiuț ? "
"-Am o întrebare. " a spus apoi lăsând jumătatea de biscuite în farfurie și așezându-se mai bine în locușorul său.
"-Spune-mi. "
"-Pentru ce sunt acele pastile ? "
Mama acestuia a fost puțin luată prin surprindere de acea întrebare, dar după câteva clipe de tăcere a zâmbit vag și i-a răspuns blând.
"-Dacă vei lua acele pastiluțe te vei face bine. "
"-De ce ? Sunt bolnav ? "
"-Puțin. Dar acele pastiluțe te vor face bine. Așadar este minunat că le iei. Deja a trecut o săptămână, este că te simți mai bine ? "
Hoseok a preferat să răspundă mimic. Și a dat din cap dezaprobator. Zâmbetul mamei sale a pierit automat, iar el a ridicat din umeri ușor, luându-și iar biscuitele și mâncându-l.
"-Mai am o întrebare.. "
"-Da.. ? "
"-De ce nu a venit tata ieri acasă ? "
"-El.. a fost mai ocupat, a avut mai mult de muncă așa că nu a putut veni și a rămas peste program. "
"-De ce mă mințiți toți ? Deja e 7 seara.. trebuia să vină azi, nu ? "
"-Uite, scumpule.. "
Mama lui a lăsat cana cu ceai pe măsuță și s-a apropiat mai tare de el, luându-i mânuța într-a sa, cu privirea țintuită pe a lui.
"-Eu și tatăl tău.. am hotărât să luăm o pauză. El va sta la mătușa ta acasă, iar eu voi sta aici cu tine. "
"-De ce ? De ce să luați o pauză ? Nu înțeleg, ce se întâmplă defapt ? "
"-Nimic, scumpetea mea. "
"-Mi-e frică.. Mi-e frică să-l pierd și pe tata.. "
"-Oh, dar nu-l vei pierde! "
"-Nu vreau să vă îndepărtați așa unul de altul . "
"-Uite, tatăl tău are probleme și la serviciu, de aceea este acum într-o dispoziție proastă, dar totul va fi bine curând. "
"-Mamă.. Spune-mi adevărul. Tata mă urăște, nu ? Pentru ceea ce am făcut, nu mai vrea să mă considere fiul lui. Așa este ? "
"-Nu ! Doamne ferește, Hobi. El te iubește, ești copilul lui. Unicul lui copil. Să nu te mai gândești vreodată la astfel de lucruri . " i-a spus femeia strângându-l în brațe și mângâinu-i spatele duios. "Eu și tatăl tău te iubim mult. De aceea am luat o pauză. Încercăm să ne regăsim echilibrul, pentru a-ți fi ție aproape. "
"-Și eu vă iubesc. "
----------------
"-Cine naiba ți-a făcut asta . " un mârâit gros a ieșit din gâtul băiatului în timp ce degetele lui îi fixau lui Jungkook fața pentru a putea analiza mai bine vânătaia de pe pomătul obrazului.
"-Tae, " i-a început acesta sustrăgându-și bărbia dintre buricele degetelor sale. "Te rog să contribui în a rezolva lucrurile cumva. "
"-Kookie, nu schimba subiectul acum, cine te-a lovit ? "
"-Prietena surorii mele, Yu Ho. "
"-Ce ?!.. "
"-Pentru că declarația mea nu a fost împotriva lui Yoongi, ci a ei. "
"-Jungkook ce naiba. "
"-Taehyung, nu te lua după ei. Toată chestia asta nu e decât un joc murdar, iar la mijloc se află viața lui Hobi. "
"-Hobi are nevoie de dreptate. "
"-Greșit. Are nevoie de sprijin și înțelegere. Nu de tribunal, declarații, izolare și anti-depresive. Ce naiba e greșit cu voi toți ? Ai văzut în ce hal arată Hobi acum ?! Dacă sunteți orbi puneți-vă ochelari . "
"-Ce ai spus ? "
"-Că sunteți chiori. "
"-Nu, înainte de aia. "
"-Hobi se pierde tot mai rău și se stinge pe zi ce trece în timp ce voi trăiți cu impresia că el are nevoie de dreptate. Maică-sa îi administrează anti-depresive și d-aia nici la școală nu mai vine. Dacă nu l-aș fi văzut cu ochii mei aș mai fi zis, dar l-am văzut ieri. Era în ultimul hal. Era cu maică-sa. "
"-Dumnezeule. Cum de nu am știut până acum ?? "
"-Uimitor, nu ? "
"-Iar tu de unde știi ? "
"-Simplu, nu sunt ca un cal ghidat să meargă drept căutând dreptate. Mai am și urechi și creier. "
"-Sunt ca un frate pentru el, de ce nu mi s-a spus până acum ? "
"-Uite, fă ceva și hai să-l scoatem pe Yoongi din închisoare altfel nu-l mai vedem nici pe Hobi. "
"-Ești nebun ? Cazul deja e pe drum spre tribunal. E prea târziu. "
"-Ba nu e ! " s-a repezit Jungkook spre el și l-a prins de mânecă agitat " Polițiștii au spus că dovezile împotriva lui nu prea au putere, pentru că nu sunt agresiuni ci acțiuni săvârșite din proprie inițiativă. Și apoi, încă nu s-au aranjat avocați. "
"-Nu voi schimba nimic, mai ales că și tu ai fost victima lui. Nici gând. "
"-Taehyung, te rog. Fă-o pentru Hobi. Pentru mine și pentru tine. Pentru toți trei. "
Taehyung l-a privit pe Jungkook tăcut, cu o fărâmă de nehotărâre. Iar după un suspin discret, a clătinat din cap dezaprobator.
"-Yoongi și-o merită. "
După ce a spus asta, a ieșit din cameră și l-a lăsat pe Jungkook singur, să se scarpine în cap stresat și încruntat ca un copil.
"-De ce ești atât de căpos, Doamne.. "
ce semi-hiatus am băgat.
btw, am schimbat insta-ul, deci dacă vreți să dați follow, dați aici
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
also, dacă aveți întrebări legate de cartea asta sau oricare altă carte, mi le puteți pune acolo, pe insta, printr-un mesaj. primiți și followback so yeah. noapte bună
