-29-

533 92 6
                                    


    




      "—Începe să-și revină. " o voce necunoscută de femeie se auzea lângă el.

    După ce a realizat că încă respira, băiețelul cu șuvițe roșiatice și-a deschis ochii și a privit tavanul, tăcut.

"—Mă auzi ? Mă vezi ? " o femeie îmbrăcată într-un halat alb îi punea aceste întrebări în timp ce flutura una din mâini prinaintea ochilor săi. Hobi a clipit puțin derutat și și-a întors privirea instinctiv într-o parte, unde a văzut un băiat blond, care s-a apropiat și el cu doi ochi larg deschiși.

Era Yoongi. Hobi a vrut să se ridice dar a fost împiedicat instantaneu de femeia de lângă el.

"—Nu te ridica ! "

Băiețelul și-a întors ochii spre femeie, cu urme de nesiguranță.

"—Nu crezi că mai tare îl sperii așa ? " a intrebat și Yoongi calm, privind-o pe femeie inexpresiv.

"—Îmi cer scuze, dar trebuie să mă asigur că nu pățește iar ceva. "

"—De ce sunt aici ? " a întrebat și Hoseok în cele din urmă privind prin jur.

"—Ai avut o scădere de glucoză în sânge, iar ca rezultat ai leșinat. Nu-ți face griji, acum ești stabil. "

Hobi a vrut să își miște mâna dar ceva l-a înțepat tare în braț. A privit în locul respectiv și a realizat că avea o perfuzie.

"—Acum, trebuie să-mi răspunzi la o întrebare. Ai mâncat ceva astăzi ? "

Femeia a fost privită imediat de Hoseok, parcă rugător. Era și Yoongi acolo, trebuia să vorbească de față cu el ?

"—Nu.. "

"—Aș putea ști de ce ?"

"—Nu am avut poftă.. "

"—Ieri ai mâncat ceva ? "

"—Nu.. "

"—Tot din cauză că nu ai avut poftă ? "

"—Da.. "

"—De cât timp ți-a dispărut apetitul ? "

"—Cam 3 zile.. "

"—Adică nu ai mâncat nimic 3 zile ? "

Hobi a dat din cap afirmativ, apoi și-a închis ochii încruntându-se . Pe obraji i-au apărut lacrimi, în ciuda încercării de a le opri.

"—De ce plângi.. " dar glasul plin de milă al femeii a fost întrerupt de suspinele roșcatului.

"—E doar că.. în ultimele zile nu m-am simțit deloc bine.. "

Yoongi îl privea tăcut, ascultând tot ce spunea acesta.

"—I-am promis mamei că voi mânca.. Dacă aude că am făcut exact opusul și unde sunt acum.. se va supăra.. "

       Lacrimile lui Hoseok erau atât de micuțe și strălucitoare.. Avea o fețișoară atât de demnă de milă atunci când plângea încât îți rupea inima.

"—Știu că nu vrei să o îngrijirezi pe mama ta, dar.. " femeia a intenționat să termine ce avea de spus, dar umarul ei a fost strâns ușor de mâna lui Yoongi, care printr-o privire i-a dat de înțeles tot.

"—Odihnește-te deocamdată. Dacă dai semne bune astăzi vei fi externat. "

După ce a spus acestea, ea a ieșit din sală cu Yoongi pe urmele ei.

"—Mă scuzi. " i-a vorbit blondinul întorcându-i privirea spre el "Nu o anunța nimic pe mama lui. E o femeie foarte bolnavă și nu ar trebui să ii creeați alte supărări pe lângă. "

"—Dar este minor, trebuie să îi anunțăm părinții. "

"—Cât vrei ? "

"—Poftim ? "

"—Nu ai înțeles ? Dacă vrei, te plătesc. "

"—Nu ne este permis să.. "

"—Doar fă cum te-am rugat.  "

Femeia l-a privit cu un ochi critic, apoi a oftat .

"—Ești major ? "

"—Sunt profesor. "

   După ce a notat ceva pe mapa ei, și-a introdus pixul în buzunarul paltonului.

"—În regulă. Nu-mi vine să cred că fac asta. "

"—Îl puteți externa în seara asta ? "

"—Cel mai probabil. Nu dă semne grave . "

"—Mulțumesc . "

Acestea fiind discutate, femeia și-a văzut de drum, iar Yoongi a intrat iar în sala unde era Hobi. Și-a tras un scaun lângă patul lui și s-a așezat pe el, continuand să-l privească tăcut. Adormise. După ce l-a privit îndeajuns, și-a scos telefonul pentru a verifica. Avea 3 apeluri pierdute de la sora lui și unul de la Namjoon.
"Ce naiba.." și-a spus în gând, ridicându-se cu intenția de a ieși.

   Dar a fost prins de încheietură și oprit. Și coborât privirea spre Hobi curios. Ori se trezise, ori defapt, nu dormise.

"—Te rog nu pleca.. "

Acele cuvinte s-au izbit în inima lui Yoongi puternic, făcându-l să rămână blocat o clipă. Să rămână langa Hobi ? El ? Asta era ceea ce își dorea ? Nu și-o dorea pe mama sau tatăl lui ?..

Hobi deja își închisese ochii, obosit. Avea niște trăsături perfecte.. Blondul s-a aplecat spre el și i-a sărutat buzele lung și apăsat. Nici el nu știa de ce făcea asta. Dar ceva îl împingea să o facă.



da, mi-am schimbat iar keyboard-ul

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

da, mi-am schimbat iar keyboard-ul.

Doing the nasty || Yoonseok || • finalizată •Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum