painting the sky | yoonmin

|12|

    | Din perspectiva lui Jimin |

       Mă trezesc în jurul ore 7:30 dimineața. Astăzi este ziua în care Yoongi va ieși din spital. Nu știu la ce oră iese așa că îl sun pentru al întreba.

📞

       - Bună dimineața, Yoongi.
       - Bună dimineața, Jimin.
       - Ce faci?
       - Mă pregătesc să ies din spital, tu?
       - Acum m-am trezit și vroiam să te întreb la ce oră ieși din spital pentru a veni să te iau.
       - Dar ai cursuri, iar in plus nu trebuie să te deranjezi pentru mine.
       - Dar tu nu mă deranjezi niciodată, iar la cursuri oricum nu am chej să merg.
        - Bine, pe la 10.
        - Ok. Ne vedem atunci. Pa.
        - Pa.

📞

       Mă ridic din pat și mă duc să fac un duș , iar după aceea să iau micul dejun. Mă îmbrac cu niște blugi negri și cu un tricou alb.

       Plec de acasă, cu mașina, spre spital, la ora 9:45.

    | Ajuns la spital |

       Mă aflu în fața spitalului și îl văd pe Yoongi coborând scările. S-a uitat spre cer apoi m-a văzut. A venit lângă mine și m-a salutat:
       - Bună, Jimin!
       - Bună, Yoongi! îi răspund eu politicos.
       - Drăguț tricou, îmi spune zâmbind.
       - Mersi. Dă-mi voie să te ajut cu bagajele, îi spun luându-i unul dintre bagaje din mână.
       - Mersi, îmi spune el din nou.
       - Haide să mergem, am lăsat mașina puțin mai încolo, îl spun eu făcându-i semn să mergem.
       - Ok, haine, spune el urmandu-mă.

    | Ajunși în mașină |

       - Deci, unde mergem? întreb eu .
       - La mine acasă, pe strada ***** blocul ****, îmi răspunde el.
       - Frumoasă zonă, acolo stă și bunica mea, îi spun eu.
       - În același bloc? întreabă el curios.
       - Da, chiar la parter, îi răspund eu.
       - Doamna aceea drăguță de la parter este bunica ta? spune el surprins.
       - Exact, spun eu din nou.

       În acel moment telefonul lui Yoongi a vibrat. El la scos și s-a uitat la mesaje.
       - Este Jungkook, a zis să îți spun că ne vedem toți patru la Guest House la ora 18, îmi spune el.
       - Acolo am fost noi înainte de ... de accident, îi spun.
       - Da... haide să uităm de partra de la sfârșit, spune el puțin trist.
       - De acord, aprob eu.
       - Am ajuns! spune el fericit atunci când își vede blocul.
       - Da, am ajuns, repet eu.
       - Haide și tu sus, îți voi face o cafea, spune el încântat.
       - Mersi de invitație, spun eu în timp ce ies din mașină. Deschid portpagajul și îi iau bagajele.
       - Dă-mi mie! spune el dorind să mă ajute.
       - Nici gând, tocmai ai ieșit din spital, îi spun eu.
       - Dar...
       - Nici un " dar". Haide, urcă tu în față, îi spun eu din nou.
       - Bine, mersi, spune el urcând.

    | În apartamentul lui Yoongi |

       - Acum poți să îmi dai mie bagajele, le voi duce în camera mea, spune Yoongi când ajungem în apartament.
       - Ok, poftim, spun înmânândui bagajele.
       - Mersi că le-ai adus până aici, spune el recunoscător.
       - Cu plăcere, îi spun eu din nou.
       - Ia un loc te rog! Vrei o cafea? mă întreabă el.
       - Da, îi răspund.
       - Cu lapte sau fără? mă întreabă Yoongi din nou.
       - Fără, îi răspund eu.
       - Cafeaua este gata imidiat! îmi spune și iese din living, iar în câteva momente vine înapoi cu cafeaua și o lasă pe masă în fața mea.
       - Mulțumesc! îi spun.
       - Cu plăcere, îți place? mă întreabă.
       - Da, este guatoasă! Spun eu după ce beau puțin.
       - Mă bucur că îți place, sincer nu prea mă pricep să fac cafele și credeam că nu o să îți placă, spune Yoongi un pic dezamăgit.
       - Nici eu nu mă pricep să fac cafele, dar asta chiar este bună, spun încercând să îi dau mai multă încredere în sine.
       - Mersi, îmi mulțumește el.
       - Părinții tăi nu sunt acasă? îl întreb eu vrând să schimb subiectul.
       - Nu, răspunde el scurt.
       - Unde sunt? întreab eu din nou.
       - La o mătușă, îmi raspunde.
       - Și când se întorc? întrânb curios.
       - Mâine, răspunde el din nou.
       - Fain, spun eu.

       Amândoi tăcem neștiind ce să mai spunem. Timp de 5 minute niciunul dintre noi nu spune nimic, dar din fericire vibratul telefonului meu sparge linistiea. Îl iau și mă uit la mesaj, era de la tata, spunea că este foarte urgent și că trebuie să merg până acasă cât mai repede. M-am speriat puțin crezând că s-a întâmplat ceva rău.
       - Îmi pare rău, dar trebuie să plec, spun îngrijorarea simtindu-mi-se în voce.
       - Ce s-a întâmplat? întreabă Yoongi.
       - Nu știu, tata mi-a trimis un mesaj pare urgent, îi spun.
       - Nu te îngrijora, sigur este de bine, îmi spune încercând să mă calmeze.
       - Sper, dar mă duc să văb de ce ma chemat, spun eu.
       - Bine, spune Yoongi.
       - Pa, ne vedem la 18! spun eu ieșind din apartament.
       - Da, pa! îmi spune el.