| A strange love story | Namjin

XII

*Jin pov*

Cand ma gandesc ca trebuie sa merg la cursul vrajitoarei aleia imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Macar pe Yoongi il simpatizeaza, dar pe mine ma pica mereu la examen si-l iau dupa a doua restanta. Mereu mi-a fost greu la cursul ei, simt ca ma pica intentionat. Insa, cine stie?

-Jinnie hyung, aud vocea lui Jonnie din spate.

- Da?

- Hai sa chiulim, spune Jonnie foarte pozitiv.

In ultimele saptamani m-am atasat de Namjoon. Cu toate ca il evitam, acum mananc mai mereu cu el pe acoperisul facultatii, mereu mergem spre facultate impreuna si acasa, iar in weekend, ne intalnim la cofetaria preferata a parintilor mei si comandam doar cafea. Cu toate ca sunt reticent, i-am permis sa ma alinte si sa ma atinga mai tot timpul, cred ca e singurul caruia ii permit asta. Nu stiu cum i-am permis asta, tin minte ca odata ne plimbam si ii povesteam de o intamplare cu tatal meu si a inceput sa rada si el a inceput sa gadile ca sa rad si eu. De atunci ma tot alinta si ma imbratiseaza mai tot timpul.

- Chiar acum ti-ai gasit? Am un curs cu o vrajitoare Jonnie.., ii raspund eu foarte suparat.

- Nu-mi spune ca e aia care te-a picat semestrul trecut.

- Ooh da, ea e. Scuze, nu-mi permit sa chiulesc, imi pare rau Jonnie, imi cer scuze foarte suparat de faptul ca nu-i pot face pe plac.

- E ok Jinnie, dupa cursuri, mergem acasa?

- Mai intrebi? Vreau sa ne cumparam jeleuri, sa le mancam pe drum, ii propun cu un zambet pe fata.

Ma despart de el si ma indrept spre sala de curs. Observ ca Yoongi ma asteapta la usa. Cu toate ca nu sunt atent la detalii, vad ca Yoongi s-a vopsit brunet. Ii sta al dracului de bine, Jimin ma omoara daca ma aud zicand asta.

- Yoongi, un nou look?

- Am zis sa incerc brunet, ma prinde?

- Chiar foarte bine! Imi  place mult nuanta asta, de acum asa sa te vopsesti.

- Pe bune? Jimin mi-a propus asta de mult timp si am zis sa incerc. Observ ca a avut doar efecte pozitive, imi spune Yoongi foarte bucuros.

Intram amandoi in sala de curs si observ o silueta cunoscuta. Incep sa ma panichez. E Jae-boum. Nu a plecat? Chiar era nevoie sa fie aici?
Il iau de mana pe Yoongi si-i fac un semn ca el e acolo.

- Jin? Nu stiam ca suntem la aceleasi curs, spune Jae-boum foarte bucuros.

- Ce dracu vrei de la el? Nu ti-a ajuns ce i-ai facut?, se enerva Yoongi, care acesta isi strangea pumnii foarte tare.

- Jin, imi poti acorda cateva minute? Te rog.

Atunci am zis sa-i ofer acele minute cerute. Il pot infrunta. Nu ma mai poate rani. Oricum el e cineva nesemnificativ acum.
Eu cu Jae-boum iesim din sala ca sa nu fim intrerupti.

- Uite, vreau intai sa-ti spun ca al meu comportament a fost unul naspa si imi cer scuze sincer pentru ca te-am ranit. Am fost cea mai teribila persoana. Imi asum. Vreau sa-ti explic faptul de ce am fost un ticalos cu tine. Si eu eram indragostit de tine, chiar nebuneste, dar eram terifiat de orientarea mea sexuala, credeam ca o sa fiu batjocorit, umilit, ba mai mult, parintii mei m-au renegat cand le-am spus ca sunt gay. Imi era frica de faptul ca sunt gay. Stiu ca nu justifica asta, dar eram ingrozit de frica. Te rog, crede-ma.

Raman socat. Era indragostit nebuneste de mine? Ii era frica. Dar chiar a trebui sa ma parasesti?

- Dar chiar a fost necesar sa ma lasi balta? Nu ne-am vorbit dupa ce m-am confesat. Nu te-ai gandit la mine deloc?, tip eu destul de nervos, vanataia de pe frunte putea sa erupa in orice moment.

- Stiu, sunt de neiertat. Imi doresc sa ma poti ierta intr-o buna zi si poate sa redevenim prieteni

Prima data am inceput sa rad nervos, dar dupa m-am calmat si nu i-am raspuns ca vom deveni cei mai buni prieteni, ci doar i-am spus ca voi incerca sa-l iert. El mi-a zambit si a dat din cap afirmativ. Uitasem cat de dor imi era de acel zambet magnific. Zambetul lui era asemenea unui print. Oare chiar am trecut peste el?