| A strange love story | Namjin

IX

*Jin pov*

Dupa ce citesc mesajul lui Namjoon mă pregătesc. Încep să devin aşa agitat, dar nu ştiu de ce. Oare începe să-mi placă de el?

Ajung în parc şi-l văd pe Namjoon. De ce oare mă atrage aşa mult, în special părul său rebel şi probabil pufos?
Sau pielea sa care e fină? Cred?

-Seokjin! Aici!

Se uită la mine şi strigă foarte bucuros.

-Bună, ce planuri ai cu mine azi?, întreb eu curios.
-Hmm, prefer să te țin în suspans.

Încep să râd. E drăguț.
Observ că mă ia de mână. Încep să-mi simt fața arzând. Oare mă vede? Doamne, sper că nu. Ridic ochii şi mă uit la el, zâmbetul lui de copil mic e aşa drăguț.

- Îți pot spune Jin? Îmi este mai uşor.
- Desigur, dar eu cum ai vrea să-ți zic?
- În mod normal, mi se zice Namjoon dar mă poți striga Jonnie, ştiu că-mi zicea Jackson, un bun prieten.
- Jonnie? E adorabil.
- Cum pronunți tu îmi place mai mult.
- Ba nu! Minți!, încep să țip.
- De ce aş face-o? Cu ce câştig? Mereu crezi că am ceva de ascuns, dar nu am nimic. E sincer. Asta simt eu!

Imi place la nebunie cum se enerveaza, e chiar adorabil.

- De ce zambesti Jin?, ma intreaba el curios.

-Nimic. Nu ma baga in seama, te rog, ii zic eu raspunzandu-i la mesaje.

Namjoon imi zambeste si apoi ma ia de mana conducandu-ma in pasi repezi.

-Unde ma duci?

Nu-mi raspunde. Ma va surprinde?

*Autor pov*

Namjoon astepta de mult timp sa-l duca in parcul de distractii, stia ca-l va face sa zambeasca. Cine nu s-ar bucura de multe chestii care te fac sa uiti de durere si vata pe bat? Si sa nu uitam, joculete in care castigi ursuleti de plus in diferite forme amuzante cat si dimensiuni mari.

-De unde stiai ca ador parcul de distractii? Mama, mereu ma aducea aici cand aveam o zi proasta.

-Am presimtit ca-ti va placea, spune Namjoon cu un zambet pe fata.

Jin il lua in brate si-l lua de mana. Il conduce spre masinute.

-Hai sa ne dam in asta, te voi bate!, spuse Jin avand un aer competitiv.

Namjoon rase si se baga in joculet lui Jin. Se lasa condus de el pana se dadura in toate, apoi savurara dulciurile. Jin nu se plictisise nicio clipa, simtea ca era in paradis, singurul lucru care lipsea era mama sa.

Se inserase, Namjoon se odihni pe o banca in apropierea parcului, il lasase pe Jin jucand singur.

-De ce stai singur?, ii auzi vocea lui Jin apropiindu-se de acesta.

-Ma odihnesc si eu, m-ai obosit fizic, ai prea multa energie!!!!

-Iarta-ma, dar iubesc chestiile astea la nebunie.

Namjoon ii zambi si-i facu semn sa se aseze pe banca.Jin se conforma si se aseza atat de aproape incat erau sa se sarute.

-Jonnie, iarta-ma..

In mintea lui Namjoon se facu multe scenarii, nu voia sa-si ceara scuze Jin. Isi dorea cu ardoare sa-i simta buzele, dar nu voia sa strice atmosfera, mai bine sa rada si sa-i zic ca nu-i nimic. Zic si facut. Incercand sa scape de acest moment, Jin ii povesti de vremea cand dansa si canta la firma aia de idoli de care-i spusese.

-Cum ziceam, Hoseok e un tip asa genial, imi e dor de el. Odata, nu-mi iesea o miscare si a inceput sa faca glume ca sa ma inveseleasca si s-a oferit sa ma invete el, de vreme ce e un bun coregraf. In timp ce ma invata, scotea niste sunete total iesite din context, dar ma ajutau sa ma concentrez, adica erau chiar ok.

-Jin, ma ingrijorezi cu sunetele alea.

-Glumesc, insa si acum imi pare rau ca am renuntat, nici nu stiu pe unde e acum.

-Ai numarul lui?

-Da, sa-l contactez?

-De ce nu? Faci o reunire cu el si Jungkook, spuse Namjoon plin de speranta.

-Da, ai dreptate.

Jin statu pe ganduri si-i veni o idee chiar buna.

-De ce nu vii si tu? Ii aduc pe Jimin si Yoongi, iar Jungkook pe Taehyung. Sa ne imprietenim cu toti, eu zic ca e o idee buna.

-Esti sigur?

-De ce nu?