VII

720 62 7
                                    

*Autor pov*

Era o zi de joi foarte însorită. Yoongi cu Seokjin mergeau spre facultate în linişte, niciunul nu aveau habar pe cine vor avea în cale.

- Se pare că te-ai schimbat Jinnie.

Acea voce îi era destul de cunoscută, nu credea că era inegalabilul Jae-boum, fostul său cel mai bun prieten cât şi persoana de care i-a plăcut. Îi era frică. În momentul când şi-a confirmat că era Jae-boum, avea lacrimi în ochi şi începuse să fie foarte emoționat.

- Ce cauți aici?, îl întrebase Seokjin cu o voce timidă.
- Asta îi spui unei persoane care a contat în viața ta?
- Apreciez că ai pus-o la trecut, credeam că te dezgust, spune Seokjin destul de trist.
- Aşa credeam şi eu, dar m-am înşelat. Am venit pentru că-mi pare rău pentru tot răul cauzat. Pe bune Jinnie, nu am realizat cât de mult te-au durut cuvintele mele, îi confesează Jae-boum destul de timid.
- Chiar îți pare rău? Nu te cred! Credeam că-mi eşti prieten, mai bine zis cel mai bun prieten! Ştii cât de naşpa a fost? Mi-au murit părinții şi bunica mea crede că eu sunt de vină! Sunt o povară pentru ea, am intrat în depresie, am vrut să mă sinucid ca să scape de mine odată!!!, țipă Seokjin la Jae-boum înlăcrimând.

Jae-boum rămâne uimit. Începe să plângă ca un copil, neştiind cum să se oprească. A făcut parte din procesul distrugerii lui Jin, băiatul pe care-l considera perfect din orice punct de vedere.

- Tu eşti nemernicul Jae-boum?, întreabă Yoongi nervos.
- Ştii de mine?
- Te urăsc încât să ştiu ce ai făcut! Nu vreau să te mai apropii de el, l-ai distrus.

Acele cuvinte l-au făcut pe Jae-boum mai deprimat decât era. Jaebum se uită la Jin şi nu ştia cum să-l oprească din plânsete. Dupa puțin timp îşi dă seama că el e cauza.

- Jinnie, vreau doar să mă ierți, nu mi-am dat seama ce consecințe au avut acțiunile mele. Te rog.

Seokjin se oprise pentru o secundă şi i-a zis un dur "nu" şi plecase împreună cu Yoongi.

Nimeni nu avea habar că Jae-boum avea să stea mai mult timp în viața lui Seokjin şi nimic sau nimeni nu avea să-l împiedice.
Namjoon tocmai îl zărise pe Seokjin şi strigă după el, dar nu primi niciun răspuns şi se apropie de el rapid.

- Te-am strigat, dar niciun răspuns, spune amuzat Namjoon.

Seokjin ridică privirea şi avea o tristețe de nedescris în ochii săi negri ca abanosul. Nu-i spune nimic lui Namjoon. Tace. Privirea lui a spus totul.

-Namjoon, crede-mă, nu-i un moment bun pentru a flirta, te rog, îl rugă Yoongi, fapt ce-l speriase pe Namjoon.

Namjoon se oprise din a zice ceva. S-a blocat.
Seokjin se ridică şi se îndreptă spre casă. Îi spuse lui Yoongi că nu are puterea să facă nimic. El vrea doar să plângă neîncetat şi să fie singur, nu are chef de nimeni.
Nimeni nu-şi dat seama că Jae-boum a fost factorul declanşator. El i-a trezit toate sentimentele blocate cât şi amintirile, moartea părinților cât şi părăsirea lui Jae-boum din viața sa.

*Seokjin pov*

Mă trântesc în pat şi nu mă mai ridic, vreau să dorm. Nu mai vreau să simt oboseala psihică. Jae-boum, de ce ai apărut? Aveai impresia că eram fericit? Credeai că o duc bine? Din cauza ta refuz oamenii să se apropie.

~Conversatie pe Whatsapp~

Salut Jin

Hei Namjoon

Azi nu păreai deloc bine, s-a întâmplat ceva?

Nu, doar m-am întâlnit cu o persoană din trecut şi nu doream să o revăd.

Oh, spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva.

Să nu aduci vorba despre asta, doar atât te rog.

Înțeleg, ai vrea să ieşim? Poate te scot din starea asta nasoală

Nu te dai bătut, nu?

Nu prea, deci?

Se pare că e ziua ta norocoasă, accept.

E cumva rai?
Deci, în weekend poți după-amiază?

Da, îmi dai mesaj cu locul şi ora.
Zilele astea nu voi veni la facultate.

Oh, bine. Doamne, azi m-am întâlnit cu Yoongi si Jimin, zici că sunt căsătoriți.

Pe bune? Se comportă ca doi soți sau neveste? Cum ar trebui să zic?😂😂😂

Asta-i întrebarea..dacă îl întreb asta pe Yoongi, pe cât pariu că nu mai am gură?😶😶

Vai doamne, pe o portie de ramen. Nu cred că ştii de ce e în stare Yoongi, îl cunosc perfect, s-ar enerva 😂😂

Adevărat..însă sunt drăguți împreună, sunt făcuți unul pentru altul.

Mie îmi zici? Chiar îi susțin cu relația.

Crezi că ar fi ciudat dacă tu ai plăcea vreun băiat?


Nu, am plăcut în trecut, dar pentru tine ar fi ciudat?

Mai deloc, pot să zic că am pe cineva ca şi crush, dar mi-e frică.

De ce? N-ar trebui, sper doar să nu fie un dobitoc care să-ți frângă inima cum am pățit eu, nu ai merita, pe bune.

Mersi, apreciez mult că ai zis asta, nu e dobitoc, pot să spun că e puțin rău şi are o aură de mister în tot ce face dar cam asta m-a atras cel mai mult la el. Ciudat, nu?

Nu, n-ar trebui. Presupun că acest băiat e destul de special, să zic aşa.

Putem spune şi aşa.

De ce am impresia că sunt neatrăgător?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

De ce am impresia că sunt neatrăgător?

Arăți adorabil, nu mai spune asta!!!!!

DE CE?

Pentru că nu-i aşa.
Sper să mă ierți, dar te las.

Binee, ne auzim, ai grijă de tine.

Şi tu să ai de tine. Baftă la facultate.

~Sfârşit de conversație~

Deci are pe cineva. Pe cine ai pus ochii Namjoon?
Poza aia e prea adorabilă.
Mersi că m-ai făcut să uit de Jae-boum pentru puțin timp, poate chiar tu eşti special.

| A strange love story | NamjinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum