| A strange love story | Namjin

V

Este weekend. Iar iad. Iar trebuie să petrec timpul cu bunica mea. Mereu mă învinovățește de tot, mai ales de accident. De ce crede că sunt de vină?

-De ce ești aici?, mă intreabă ea plină de dispreț.
-Din păcate pentru amândoi, trebuie să mă suporți, e weekend, zic eu indiferent.
- Nu poți ieși cu ciudatul tău de prieten?
- Nu-l numi un ciudat!, mă enervez eu.
- Și ce vei face, mă rog?, spune ea cu ironie.

Mă enervez și mă abțin să nu-i mai comentez. Ironia din cuvintele ei mă fac așa de nervos. Imi vine să mă dau cu capul de pereți. Inlăcrimez. M-am săturat să fiu așa. Imi doresc să scap de toți. Chiar e musai să stau cu ea?

Plec în camera mea și o închid. Nu vreau să mai dau ochii cu ea intreaga zi. Încerc să mă liniștesc. Îmi deschid telefonul și intru pe Messenger să văd dacă e online Yoongi pentru a vorbi cu el.
Observ că primesc un mesaj de la Kim Namjoon. Oh, nu..fix el îmi trebuia acum.

*conversație pe Messenger*
Kim Namjoon: Salutare!!!
Kim Seokjin: Salut.
Kim Namjoon: Ce faci? Sunt curios că mi-ai răspuns.
Kim Seokjin: Stau. Asta fac. Ce dorești de la mine?
Kim Namjoon: Voiam să te întreb dacă vrei să ieșim la o înghețată, e chiar frumos afară.
Kim Seokjin: Nu te lași ușor, nu?
Kim Namjoon: Când vine vorba de tine, NICIODATĂ!
Kim Seokjin: Fie. Am zis de data trecută că voi ieși cu tine. Ne vedem în 15 minute în parcul de lângă facultate?
Kim Namjoon: Voi fi acolo.

*seen*

*Namjoon pov*

Oau, el chiar mi-a acceptat invitația. Știam eu că nu trebuie să mă las așa usor. Cum îmi zicea Jimin, el e chiar special. Nici nu știu ce mă atrage așa mult la el. Probabil misterul lui de fiecare dată când imi raspundea sau poate răceala din cuvinte. Oare ce l-a făcut să fie așa? Oare el e așa dintotdeauna? Oare are și o parte mai caldă?
Lăsând asta, să mă imbrac și să pornesc spre parc. Nu vreau să mă aștepte.
Ajung acolo și observ că este destul de gol parcul. Imi pun căștile în urechi ascultând muzică in timp ce il voi aștepta.

Observ că cineva se pune în fața mea și ii observ tristețea din ochii săi. Incearcă sa fie indiferent dar nu-i iese. Tristețea sa e destul de profundă și incepe să fie evidentă.

-Nu te ridici sau ..?, mă întreabă el cu răceală.

Mă ridic brusc și observ că fețele noastre sunt apropiate. Imi bate inima de parca simt că o va lua la galop.
El se dă inapoi rapid și imi aruncă o privire rece.

-Hai să mergem odată, nu vreau să-mi pierd timpul.
- Desigur, ii zâmbesc eu.

Mergem spre cel mai apropiat magazin de înghețată. Observ că vânzătorul e cineva cunoscut pentru Jin.

-Jin, mai ieși din casă? Mă uimești pe zi ce trece, spune acea persoană cu multă bucurie.
- Jungkook, taci. De cum lucrezi?
- Păi vreau să fac bani pentru a-l scoate în oraș pe Tae. Doar știi că e pretențios, spune tipul.
- Of , ce să-ți fac dacă te-ai pus cu cineva cum e Tae.
- Doar știi cum e iubirea. Faci sacrificii. Nu mi-l prezinți pe amicul tău arătos?, spune Jungkook cu mult entuziasm.
- Hei, hei. Ești luat.

La răspunsul lui Jin am tresărit. De ce a zis alea? Poate..sau nu. Visez.

-Sunt Namjoon. Incântat, mă prezint eu cu un zâmbet pe față.
-Oh, ce nume drăguț. Jung Jungkook, de asemenea.

*Jin pov*

De ce oare am fost iritat când Jungkook a zis despre Namjoon că e arătos? Ce e cu mine?
Zâmbetul lui e chiar adorabil.
Ne luăm la revedere de la Kookie și plecăm cu înghețatele spre parc pentru a ne plimba.

-De unde vă cunoașteți? E o diferență destul de mare de vârstă. Adică tu ai 23 si el 17 cred.
- Păi, ne-am cunoscut la o firmă in urmă cu 2 ani. El a fost acceptat pe când eu respins. Se pare ca acolo căuta si tipi care știu să danseze și eu cu dansul suntem ca șoarecele si pisica.

Rămân șocat cu câtă ușurință i-am povestit. Poate nu e așa de rău să ai încredere si in alte persoane.

-Ce firmă? Adică el e intr-o trupă sau cum?
-Nu, nu. Încă se antrenează din câte știu. El e un bun dansator cât si un cântăreț uimitor. El a încercat să mă ajute cu dansul până când mi-am rupt piciorul si s-a dus totul pe apa sâmbetei.
-Serios? Cum ai reușit? Si acum cum ești cu piciorul?, se îngrijorează el.
- Păi am incercat să fac o mișcare care presupunea și o săritură și am aterizat urât și l-am rupt. A durat un an întreg să-mi revin atât fizic cât și psihic. Îmi aduc aminte că mai era un tip acolo, el era genul "sunshine" și când a văzut că nu mai pot continua să mă antrenez cu el și Jungkook, a pornit intr-un plâns și era foarte distrus. M-a făcut si pe mine să plang insă am acceptat ideea.

Termin de povestit și observ că s-a întristat Namjoon. Mă uit la insistent și îl întreb dacă e bine.

-Nu! Ai renunțat la visul tău! Nu pot să fiu ok. Adică te înțeleg cu accidentul ăla, însă de vreme ce-ți plăcea așa mult acolo de ce n-ai continuat?
-Au fost mai multe motive, dar asta e.
- Dar nu e drept! Era visul tău!, urlă Namjoon către mine.

Îi zâmbesc sincer și ii multumesc mult.