| A strange love story | Namjin

XIII

*Namjoon pov*

Sunt fericit. N-am habar cand m-am apropiat de Jin asa mult, insa nu ma plang. E cel mai minunat, cu toate ca mai are momente cand se uita in zare avand o expresie total trista, care ma sperie total. Uneori, nu spune nimic si ma sperie, el care vorbeste intruna.
Mi-a zis ca la cafeneaua, unde ne petrecem mare majoritate a timpului, era locul preferat al parintilor lui. Rar imi povesteste despre parintii lui.

- Jonnie!, ma trezeste din ganduri Jin alergand spre mine.

- Da?

- Hai ca am scapat de cursul vrajitoarei. Mergem spre casa? Daca vrei, ne putem opri la mine, imi propune el cu un zambet fals.

Realizez ca este trist.

- Jinnie hyung, esti bine? Nu pari. Spune, doar stii ca sunt aici.

- Stiu Jonnie, doar ca nu ma simt pregatit sa-ti povestesc. Am senzatia ca voi plange in orice moment daca ma gandesc la asta, imi spune el cu o tristete in glas si avem un rapid contact vizual.

- Te inteleg. Cand esti pregatit, te ascult. Deci, mergem la tine, dar bunica ta?

- Nu-ti face probleme, de la o vreme chiar ma lasa in pace, ma uimeste si pe mine.

Il iau de mana si plecam spre casa lui. Prima data cand am fost acasa la el a fost atunci cand i-am adus temele la un curs pe care il avem impreuna. Stiu ca bunica sa m-a primit calduros, insa pe Jin l-a certat incontinuu. Nu-mi dau seama de ce are rautatea asta in ea, ar trebui sa aiba bunatate si iubire pentru a-i oferi lui Jin, dar de unde?

Ajungem la el in camera fara problema si il vad foarte iritat. Incerc sa-l imbratisez iar el ma impinge. Chiar e ceva serios cu el.

- Iarta-ma. Doar ca a aparut fosta mea iubire si mi-a explicat de ce naiba m-a alungat din viata ei si spera sa-l iert. Iti vine sa crezi? Ce ticalos e!, observ ca Jin este foarte nervos dar si totodata trist din cauza fostei iubiri.

- Si cine e faimosul? Poate il stiu.

- Jae-boum, fostul meu cel mai bun prieten.

Numai cand aud numele aluia, am impresia ca o sa-mi pocneasca vena de pe frunte. Ticalosul ala o sa castige, cum face de fiecare data.

- Si tu ce ai parere despre asta? Il vei ierta sau ceva de genul?, il intreb eu cu o voce dezamagita.

-Oh, nu. Momentan, nu. Mi-a zis ca vrea doar sa-l iert, iti dai seama ce om e?

-Da chiar, ce ai vazut la el?

-Cu toate ca multa lume imi spunea ca imi va frange inima si nu-i va pasa de mine, eu am vazut acel zambet care-mi facea problemele sa dispara si totodata sa zambesc la randul meu.Chiar n-am idee de ce a fost prima mea iubire, cred ca am fost singurul care i-a vazut bunatatea ascunsa in el pe cand arata doar rautate in majoritatea timpului.

Raman socat la cele auzite. El chiar l-a iubit in adevaratul sens al cuvantului, adica a fost prima lui iubire si a fost al dracului de ranit din cauza lui. Oare aveam sanse la el? Mai merita? 

-Jonnie, in loc sa discutam despre el, hai sa stabilim o zi cand sa ne intalnim cu baietii ca sa facem un cover la o melodie, ce zici?

Ma trezeste din gandurile mele si il surprind zambindu-mi larg. Cum as putea sa nu te plac mult mai mult daca-mi zambesti asa si ma faci sa ma indragostesc de tine pe zi ce trece? E imposibil cu tine Seokjin.

*autor pov*

Namjoon si Jin se apropiau pe zi ce trece mai mult. Amandoi se bucurau de aceasta apropiere enorm, insa chiar era roz intre ei? Fara sa se bage si mai mult Jae-boum, care aceasta incepea sa devina atat de gelos incat se enerva pe toata lumea. Oare chiar il placea Jae-boum pe Seokjin sau doar era un alt joc mudar de a lui Lim Jae-boum? 

Seokjin , din pacate, azi mergea singur spre facultate. Ajunse in curtea facultatii si se izbi de miraculosul Jae-boum.

-Scuza-ma, nu a fost cu intentie, doar ca ma pregatesc spre curs, spuse acesta rusinat.

-Este ok, la ce curs anume?, intreba Jae-boum plin de speranta.

-La cel de engleza, stii ceva? De ce nu esti sincer odata? Tu chiar ai venit ca vrei iertarea mea sau vrei sa te joci cu sentimentele mele???

Seokjin ii puse intrebarile cu un ton foarte nervos. Nu-i mai permitea nimanui sa fie calcat in picioare.

- Jin, nu. Normal ca nu. Eram un baiat speriat si frustrat. Nu ai idee cat de mult tanjeam dupa tine, dar se pare ca ale mele convingeri erau mai puternice. Ce as putea face? Spune-mi!, ii spuse foarte rapid Jae-boum.

Se lasa o liniste intre cei doi. Seokjin era foarte confuz. Sa-l creada? Sa nu-l creada? Cu toate ca se convinsese ca -l uraste pe Jae-boum, o mica particica din el l-a crezut si se gandea sa-l ierte.
Sau gresea si Seokjin daca-l credea si incepea sa-l ierte?