Drunk on you // j.jk - ROM (In curs de editare)

Capitolul 9

„Dancing with the devil "
                          
-Jeon Jungkook POV-

Ultima săptămână a trecut mai rapid decât m-aș fi așteptat, iar totodată a trecut o săptămână de când am văzut-o ultima dată pe Areum. Pe Daesa o văd destul de frecvent la bar, făcându-și treaba ca întotdeauna, dar nu am întrebat-o de motivul pentru care Areum nu a mai trecut deloc zilele trecute.

Probabil ar fi trebuit să o contactez, să-mi văd de plan în continuare, dar ceva mă oprește. Nu vreau să par insistent în ochii ei, chiar dacă nu ar trebui să mă intereseze prea tare ce părere are ea despre mine atâta timp cât ușor, ușor ajung să-mi ating obiectivele.

Dar totuși o fac.

„Jungkook?" Îl aud pe Jimin strigându-mă, scoțându-mă complet din gândurile mele.

Îmi întorc privirea spre el așteptând să văd ce are de zis.

„Pachetul.Trebuie să ne ocupăm de al doilea pachet." Adaugă imediat, ținându-și o țigară abia aprinsă între buze.

„Lasă pachetul acum. Mă interesează cine s-a ținut după mine și Areum în seara respectivă. Nu-mi dă pace gândul ășta."

Este cu puțin trecut peste ora 23:00,iar în mometul de față ne aflăm în camera barului. De-obicei ne desfășurăm activitățile pe timpul nopții pentru că nouă personal ne transmite o oarecare stare de siguranță,iar pe lângă asta nu mai e nimeni pe aici, poate doar Daesa care strânge ultimele lucruri rămase, dar azi Jimin i-a dat liber pentru că avem de primit un apel important și avem nevoie să fim singuri.

„Ce face băiatul ăsta de durează atât să sune?" Întreb în timp ce mă așez la masă și îmi aprind și eu o țigară la rândul meu, încercând să fac timpul să zboare mai repede.

„Știi că aproape mereu se lasă așteptat." Răspunde Namjoon încă sorbind dintr-o cafea făcută acum mai bine de o oră.

„Are noroc că e unul de-al nostru." Adaug imediat, urmat de un oftat cauzat de stresul acumulat în ultimul timp.

Mino este cel mai bun hacker cu care am lucrat până acum. Lucrăm de ceva ani buni împreună, iar asta nu se va schimba prea curând, având în vedere că mereu m-am putut baza pe el. Aș putea spune cu siguranță că nu este doar unul de-al nostru, ci un prieten. Am încredere totală în el chiar dacă nu ne-am întălnit niciodată, iar nici mâna în foc nu o pot băga că numele lui real este Mino . Mereu vorbim în spatele unui ecran negru acoperit cu mici semnale ce semnifica tonalitatea vocii, dar asta nu mă împiedică să mă cred total în el.

Nu mi se pare corect pentru că el ne știe pe fiecare dintre noi până la cel mai mărunt amănunt, dar așa stau lucrurile, iar eu nu am ce face în privință cu asta.

În mintea mea e un tip cu puțin peste vârsta mea, super stilat , cu părul dat pe spate de o culoare șaten închis, câteodată am impresia că e blond, nu știu de ce asta îmi transmite atitudinea lui uneori. Îmi place să cred că într-o zi vom merge cot la cot pe străzile din Seoul distrugând tot ce ne stă în cale de a ajunge acolo unde ne dorim. Am fi duo-ul perfect, două minți agere care vânează exact același lucru: puterea.

Liniștea din încăpere este acoperită de sunetul apelului ce ne anunță că în sârșit putem purta conversația. Ne luăm mini-microfonele după care răspundem apelului. Ecranul de mărime medie din fața noastră se deschide în semn că totul este pregătit, urmat de obișnuitul fundal negru acoperit de liniile pentru tonalitatea vocii.