Un oraș al libertății și al minciunilor... unde în libertate, majoritatea își găsesc slăbiciunile.
Un oraș în care să iubești pe cineva nu te conduce nicăieri altundeva decât la moarte.
Ghiciți unde nimerește o tânără precum Areum? Exact în mijloc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
DA ȘTIU AM ÎNTÂRZIAT CEVA MAI MULT CU EL ÎMI PARE RĂU DAR HAIDETI SA TRECEM PESTE ASTA, MI-A FOST CEVA MAI GREU SĂ-L SCRIU! Anteriooor... bineînțeles că va recomand să mai aruncați un ochi peste capitolul trecut, dar eu o să vă spun pe scurt. Jaebum l-a pus pe Jungkook să-l omoare pe tatăl lui Areum, daaaar el când ajunge acolo vede un bărbat ieșind din clădire și ghiciți ceee, tatăl lui Areum era deja mort. Jungkook e afectat că Areum a vrut să se sinucidă, exact ca tatăl lui etc etc și îi spune că o iubeste ȘI CA TOTUL O SA FIE BINE!!! Jimin vine în Coreea singur că Jungkook are nevoie de el atunci urgent din cauza a tot ce s-a întâmplat. Ulterior vine și Daesa, iar fetele se duc după ea la aeroport, Kyo și Daesa se împacă, dar la întoarcere au parte de un accident grav de mașină. La spital băieților li se spune că una dintre fete a supraviețuit, iar celelalte doua sunt decedate, doar că nu pot să vadă pe niciuna dintre ele. Jimin se duce la bar fiind sub influența alcool-ului, iar acolo vine Daesa și îi spune să o aștepte că avea să se întoarcă. Astea fiind spuse, lectura plăcută PENTRU CA ACEST CAPITOL E CEVA ... E CEVA !!!
Autoarea POV
Jungkook inspiră adânc din cauza faptului că este mai degrabă forțat să facă parte la aceasta întâlnire ce se presupune a fi una cu un grad înalt de însemnătate.
Fie că îi place sau nu, Seul-ul a ajuns pătat de sângele a mult prea multor persoane, iar din păcate nimic nu poate schimba asta. Privește pe geamul din dreptul lui, iar picăturile de ploaie se preling pe suprafața din sticlă, din unghiul acela orașul părând mai curat ca niciodată, ca și cum ploaia îl spală de toate păcatele, iar brusc gândul îi fuge la Areum.
Kim Areum.
Vremea se aseamănă cu cea de atunci. De fapt, ziua de astăzi este înfricoșător de asemănătoare cu cea de atunci, căci e frig și-un fel de frică amară. Până și ploaia pare exact la fel, ca și cum ar fi transpus înapoi în timp și își amintește.. își amintește disperarea pe care o simțea în momentul în care a plecat de la spital țintă spre locul unde știa precis că avea să-l găsească pe Jaebum.
Se uită din nou în jurul lui și se mișcă în scaunul lui din cauza furnicăturii ce-i străbate întregul corp. Furia i se putea citi cu ușurință pe chip, arătând de parca ar fi fost gata să comită păcatul capital. Insinuările lui n-au dat greș, in seara respectiva Jaebum încă era la depozitul respectiv și încă își amintește uimirea de pe fața lui când l-a văzut venind înapoi.
Yoongi apasă puternic frâna, iar Jungkook iese complet din gândurile lui. Îl privește pentru câteva momente, dar alege să păstreze liniștea. Jaebum îi jurase că nu el a cauzat nimic din ce i se întâmplase lui Areum, iar Jungkook l-a crezut. Cu siguranță nu-i ușor să deduci adevărul de pe mimica diavolului în persoana, dar atunci... atunci i se putea citi ceva în ochi, iar acel ceva l-a convins că Jaebum spunea adevărul.
