Un oraș al libertății și al minciunilor... unde în libertate, majoritatea își găsesc slăbiciunile.
Un oraș în care să iubești pe cineva nu te conduce nicăieri altundeva decât la moarte.
Ghiciți unde nimerește o tânără precum Areum? Exact în mijloc...
"He wears the smell of blood and death like a perfume."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aici? întreabă el încetinid viteza mașinii.
–Da. Mulțumesc, seara frumoasă în continuare, le spun amandurora și părăsesc mașina.
Mă îndrept spre intrarea blocului când sunt oprită de claxonul mașinii ce pare și mai zgomotos din cauza liniștii de pe strada. Mă întorc spre acesta așteptănd să văd ce are de spus.
–Aproape uitasem. Kim Areum, ăsta cred ca-ți aparține.
Jungkook stă sprijinit de portiera mașinii cu lănțișorul meu în mână. Se îndepărtează de mașină și se apropie cu pași lenți de mine. Sinceră să fiu am rămas fără cuvinte, oricât m-aș gândi la ceva ce aș putea spune, dau greș. Ajunge în fața mea și afișează ceva asemanator unui... zâmbet? Și nu mai e acel zâmbet arogant si intimidant pe care l-a folosit în club, e unul sincer. Pare că se bucură sincer de faptul că lănțișorul a ajuns înapoi la mine. Ne privim pentru câteva momente după care ma înconjoară, ajungând în spatele meu. Îmi dă părul de o parte și încearcă să-mi pună lănțișorul înapoi la gât. Îi simt respirația caldă pe gâtul meu acum rece din cauza vremii de afară, motiv pentru care simt mici furnicături sub piele. Îmi pune lănțișorul după care se poziționează înapoi în fața mea.
–O seară frumoasă și ție , Areum, spune în timp ce-mi dă o ultimă privire înainte de a se îndrepta spre mașină.
Am rămas nemișcată până când mașina a dipărut total din câmpul meu vizual. Ce tocmai a fost asta ?
Am intrat in apartament și pornesc spre camera lui Jennie pentru a vedea ce face . Din câte cred eu ar trebui să fie și Daesa cu ea. Intru in cameră și le observ pe amândoua dormind. Afișez un mic zâmbet după care închid ușor ușa și mă îndrept spre camera mea cu gândul de a ma odihni și eu. A fost o zi lungă..
Jeon Jungkook POV
–Ai vorbit cu Yoongi? E totul în regulă? , îl întreab pe Jimin astupând liniștea din mașină.
–O sa verificăm totul mâine... e târziu și al naibii de frig.
–Adică? Am spus ceva, Jimin, iar eu urăsc când treci peste cuvântul meu, îi spun aruncându-i o privire nemulțumită.
–Jackson e de încredere. Nu ar îndrăzni să se încurce cu tine.
– Prostii. Ai uitat când a încurcat comenzile? A fost o zi oribilă.
– Dar ai recuperat totul. Încetează să te mai plângi de asta, spune în timp ce-și aprinde o țigară și lasă fumul să iasă prin crăpătura geamului.
