Drunk on you // j.jk - ROM (In curs de editare)

Capitolul 28

„This looks like the end of the story,
but it isn't."

       Okaaaay, capitolul anterior, din nou... s-au întâmplat multe așa ca cea mai buna decizie pe care ați putea sa o luați ar fi sa rearuncati un ochi peste el!!! Oricum, în mare, a avut loc cursa între Hoseok și San, iar Areum l-a împușcat, omorând-l, ca sa o apere pe Kyo!! Se sperie când se vede cu arma în mâna ca-și amintește de ce visează ea. Jimin se duce după Daesa la aeroport, nu-i spune ca o iubeste, dar apoi ia următorul zbor și se duce după ea în Japonia, iar acolo în sfârșit o face, iar ceeeeel mai important, o avem pe Areum care a vrut să se sinucidă, o ia puțin razna ca-l vede pe Jungkook jos, dar își revine imediat când un anume „J" o prinde de încheietura!!! Astea fiind spuse, va urez lectura plăcută și vaaaaaai capitolul asta este într-adevăr ceva!!!

-Autoarea POV-

     Nu își amintește cu exactitate ce s-a întămplat, iar încăperea în care s-a trezit îi urcă confuzia până la cele mai înalte culmi. Dacă ar fi avut puterea să scape, ar fi făcut-o cu siguranță, dar întunericul nopții și situația în care era pusă au făcut-o să-și piardă cu totul controlul asupra problemei.

     Își amintește perfect bătaia vântului și imaginea Seul-ului de pe acoperișul pe care se afla, dar nu în cele din urmă, pe el.

     Jungkook. Jungkook era jos și o aștepta, dar poate spune cu fermitate că locul ăsta nu-i apartamentul lui Jungkook. Nici al lui sau al oricărei alte persoane cunoscute ei.

     Mirosul de tutun o fac să-și deschidă din ce în ce mai tare ochii, devenind brusc conștientă de gravitatea situației în care se află. Își mută privirea în jurul ei, dar noaptea încă persistă, iar întunericul din încăpere nu face decât să-i amintească asta. Se dă jos din pat și se îndreaptă înconștient spre ieșirea încăperii, dar se oprește brusc când aude o voce a naibii de groasă, simțindu-se seriozitatea cu care i se adresează.

     „Stai jos."

     Pentru un moment ezită, nefiind sigură în privința a ce ar trebui să facă în continuare, dar se găsește inspirând adânc și înghițind în sec atunci când aude două bătăi din palme, iar brusc se luminează întreaga încăpere.

     Se întoarce spre persoana respectivă, iar pentru câteva momente simte cum îi stă inima în loc, blocându-se la contactul vizual dintre ei. Aceeasi ochi negri, dar acum sunt ușor acoperiți de cozorocul șepcii pe care o poartă. Are aceeași prezență misterioasă, ce înclină ușor spre spaimă, iar ușurința cu care pare să trateze situația o face să devină din ce în ce mai neliniștită. Stă așezat pe unul dintre fotoliile din colțul camerei și îi face semn cu privirea să se așeze pe cel paralel lui. Areum se îndreaptă cu pași lenți spre celălalt fotoliu și se așează încercând să-și ferească privirea de a lui. Își dă ușor șapca jos, iar Areum îl poate observa cum zâmbește de parcă ar fi gata să se arunce de pe fotoliul ăla și să cucerească totul în jurul lui. Știa că este un bărbat puternic, dar apariția lui din seara asta, combinată cu lumina ușor roșiatică îi reflectă perfect spiritul de băiat rebel.

     „A trecut ceva timp." Îi spune stingându-și țigara în scrumiera din dreptul lui. „Știam că aveam să ne mai întalnim, dar al dracului să fiu, Areum." Adaugă și aruncă un zâmbet badjocoritor înainte de a continua. „M-a dezamăgit teribil modul în care am făcut-o. Te știam mai bună de atât."

     Îl privește și rămâne uimită de încrederea pe care o emană, poate îl ajută culoarea părului ce acum pare mult mai întunecată față de ultima dată când l-a văzut, sau poate îmbrăcămintea ce-i reflectă imaginea perfectă a unui infractor dintr-un film în care ea cu siguranță nu o să joace niciodată, dar nu în cele din urmă, poate îl ajută privirea...privirea din care nu se citește nicio urmă de umanitate.