Drunk on you // j.jk - ROM (In curs de editare)

Capitolul 15

„JKiller"

     -Areum POV-

     Am crezut ca e de bine faptul ca s-a făcut bezna în întreaga încăpere, iar pe lângă asta gândul ca in orice moment o sa fim scoase de aici mă ține cu suspansul pana la cele mai înalte culmi pentru ca de ce sa mint, mereu mi-a plăcut adrenalina, dar asta nu a ținut pentru mult timp.

     Jaebum, Junior și tipul misterios in negru se îndreaptă pășind încrezător spre noi, parând ca știu foarte bine ce au de făcut. Pana și în întunericul ăsta îi observ gura ușor arcuita lui Junior, in semn ca nemernicul până și în situația asta zâmbește.

     Prezintă exact tiparul unui psihopat înrăit. Se apropie, iar eu cred că o sa cedez dacă se mai atinge o data de mine, iar asta nu o spun in sensul bun al cuvântului.

      „Sus, a venit timpul să ne jucăm un pic." Spune Jaebum în timp ce-mi eliberează mâinile din strânsoarea sârmei din fier.

     Scâncesc ușor de durere când îmi privesc mâinile și îmi dau seama că o să rămână niște urme „frumoase" pe încheieturile mele. Junior o ia înainte cu Daesa, după calculele mele ca să descuie ușa încăperii. Nu pot să-mi dau seama ce e în capul lor, dar cu siguranță Jungkook e cu un pas înaintea lor.

    Mereu a fost.

     Mă trage de braț după el, iar eu nu fac nimic altceva decât să mă conformez pentru că mă simt slăbită din toate punctele de vedere. Părul meu cu siguranță arată groaznic, iar de breton nu mai zic nimic, îł simt în toate părțile, iar hainele de pe mine necesită urgent schimbate, arăt epuizată. De-obicei când sunt în starea asta, fac tot posibilul să nu o arăt, o maschez cu o îmbrăcăminte care nu eșuează în a ieși în evidență și am grijă și de aspectul meu facial, dar de data asta imaginea mea se pliază perfect pe starea mea de spirit. Oboseală, epuizare și dispreț.

     „Nu ieșiți !" Se aude de nicăieri o voce puternică a unui tip nu foarte înalt cu părul de un șaten deschis dacă nu mă înșeală privirea, nu sunt sigură de nimic în momentul de față. „Ne-au înconjurat."

     Jaebum își întoarce privirea spre mine și simt cum mă înțeapă doar uitându-se la mine. Îl privesc înapoi mărindu-mi ochii pentru că în ai lui pot citi doar furie și m-am convins deja că tipul ăsta e capabil de absolut orice. Simt că ard pe dinăuntru și că sunt gata să explodez în orice secundă. Își mijește ochii, privirea lui devenind din ce în ce mai profundă. Mă face confuză, vreau să ies de aici. Acum.

     „Speram să nu fie nevoie să decurg la asta." Spune făcând o pauză în care încearcă să-mi analizeze expresia feței, probabil reușind să-mi deslușească confuzia pentru că ce adaugă în continuare mă face să mă pierd complet. Dacă mai aveam o idee de stăpânire de sine, acum clar s-a dus. „Știi tu, discuția de mai devreme legată de mine care s-ar putea să fiu nevoit să te ucid." O spune pe un ton al naibii de calm și de sarcastic. Mă atacă cu personalitatea lui,fiind cu mult peste rațiunea mea.

     Face un semn scurt din cap spre Junior care o trage pe Daesa și o împinge lângă mine. Nemernicul ne privește și își arcuiește din nou gura într-un zâmbet șiret.

     „Va fi o noapte incendiară." Adaugă pe lângă zâmbetul ăla nesimțit.

     Daesa mă privește speriată, iar în creierul meu se află doar dorința disperată de a veni Jungkook cât mai repede.