Imperiul stelei însângerate

9- Inimă de smoală

     În dimineața următoare, Mares și Lyre luau micul dejun împreună. Ca de obicei, roșcata zicea ceva. Ea mereu zicea ceva. Iar Lyre încerca mereu să fie atentă, să țină pasul cu energia parcă nesfârșită a Marathei, dar în acel moment era distrasă. Nu putea să își șteargă din minte imaginea lui Aidan, vorbind cu gărzile regale, cu presupușii inamici ai Imperiului.

    Gărzile nu ar fi trebuit să îi vadă vreodată. Gărzile nu aveau voie să știe de existența lor. Astea erau regulile din prima zi; Lyre nu putrea să nu simtă că fusese mințită.

    Privindu-l acolo, în Sala de Bal, printre mulți dintre ceilalți rebeli care aleseseră să stea la Curte, nu părea cu nimic diferit față de cine știuse ea că era. Vorbea cu Listria, probabil despre misiunea de spionaj în care Darius plecase după-amiaza trecută.

    Cu o zi în urmă, nu i s-ar fi părut deloc neobișnuit. Însă acum... acum era altceva. Simțea fiorul, fiorul unui secret, al faptului că văzuse un lucru pe care nimeni altcineva nu îl cunoștea.

    Mares îi atrase atenția dându-i un cot.

    — Fii atentă, bine? Aseară mi-am amintit de ceva, de un lucru la care nu mă mai gândisem când am vorbit cu tine.

    Lyre întoarse capul către ea, curioasă.

    — Întâlnirea dintre cei doi membri ai Consiliului și solii Rozelor. Știi, cea din misiune, despre căsătorie!

    — Oh, făcu Lyre, întrebându-se cum putuse să uite așa ceva. Deci pentru asta să fi venit Ambasadorii, ca să îi facă propunerea asta?

    — Gândește-te, ce altceva ar putea fi? oftă Mares. Ți-am zis deja că voiau să facă o înțelegere ca să răscumpere un tratat refuzat de Înaltul Monarh.

    — Dar când s-au întâlnit cu ea, ziseseră că membrii Consiliului i-au ghidat pașii spre necesitatea de a accepta un lucru ca ăsta. Atunci e posibil ca nu Arsace să fi fost cea vinovată pentru pierderea tratatului, ci chiar Consiliul, realiză Lyre.

    Maratha își sprijini bărbia în pumni, câteva șuvițe buclate căzându-i peste față din coada înaltă în care își strânsese părul ca focul.

    — În punctul ăsta, cred că nici nu mai contează.

    S-a lăsat o liniște apăsătoare.

    — Nu pot să nu mă întreb dacă nu ar fi fost mai bine ca un Monarh străin să ocupe locul de lângă Arsace, comentă Maratha, privind absentă în jur.

    — Vorbești de Arsace, cea pe care ieri o admirai? întrebă Lyre, strângând din buze.

    Își dădea totuși seama că Mares nu era o persoană a cărei loialități să fie pusă sub semnul întrebării, ci doar cineva cu judecata destul de clară și neafectată încât să considere fiecare posibilitate.

    — Oh, haide! protestă Mares. Indiferent ce s-a întâmplat în trecut și ce a făcut la începutul domniei, Arsace nu îmi oferă niciun sentiment de stabilitate. Normal că mi-am imaginat cum ar fi să avem o persoană mai rațională în funcția de Înalt Monarh, deși eu una nu cred că vor continua cu acel plan. Cine ar aduce un rege în Imperiul Ucigașei de Regi?

    Aidan se ridică de la masă, iar Lyre întoarse involuntar capul, urmărindu-i mișcările. O luă în direcția în care o lua mereu, spre dormitorul lui. Tânăra femeie se încruntă, apoi reveni către Mares, care o privea atentă, așteptând un răspuns.

    — Sau poate că fix asta vor, spuse Intradinastica în cele din urmă. Din câte îmi dau seama, ei vor să ajungă să fie văzuți ca fiind niște cuceritori. Dacă și-ar aduce marele și puternicul Prinț să ia cârma și să ucidă Asasinul Roșu, cu toții știm că Imperiul nostru le-ar fi adânc îndatorat. Aproape că ar fi obligatoriu ca Arsace să se căsătorească cu el, dacă ar reuși să o... salveze, spuse ea cu ezitare.