Imperiul stelei însângerate

6- Dormi, copile...

   Arsace se trezi în acea dimineață, a patra de după Festivalul Ofrandei, și pentru prima oară, era optimistă. Era ziua. Ziua la care nu își permisese să se gândească, pentru că știa că distragerile nu ar fi ajutat-o cu nimic. Detesta faptul că se gândea obsesiv la fiecare lucru care ar fi putut merge prost, dar dacă el nu ajungea? Dacă familia lui se răzgândea? Dacă era atacat?

    Vixan se întoarce acasă. Vixan se întoarce acasă. Vixan se întoarce acasă.

   După luni întregi, avea să aibă din nou un prieten la Curte. Se îneca, dar Vix mereu o ajutase. Încă din copilărie, puiul de negustor îi fusese cel mai drag amic și singura persoană pe care o mai suporta în toată lumea asta mare și urâtă.

    Nu voia să fie iar egoistă. Nu voia să găsească întoarcerea lui doar ca pe un motiv ca ea să se simtă mai bine, ca pe o cârjă. Vix merita mai mult, dar nu cumva cu toții o fac, până la un anume punct?

   Păcat că el nu a știut niciodată. Vix e naiv și nu vede ceea ce vede Arsace când se uită în oglindă. Vix e un prost.

    Vix se întoarce acasă.

*        *        *

    — Înaltul Monarh al Rozelor trimite un emisar să se întâlnească cu Wathewood și Sfyx? N-are niciun sens. Dacă vor să rediscute alianțele, legea cere să se întrevadă direct cu Arsace.

   — Numai dacă ei nu vor să se rediscute alianțele. Nu avem cum să fim siguri că acțiunile lor sunt pașnice, iar felul în care încearcă să o controleze pe Arsace dovedește că nu sunt.

    — Nu merge așa. Chiar și dacă întreg Consiliul ar fi făcut această cerere, Monarhul Rozelor tot ar fi adus problemă la sor-ta.

    — Păi... poate că e o ofertă de nerefuzat, cu care cu siguranță ea nu ar fi de acord. Poate că e o șansă prea bună ca să fie irosită.

    De aproape jumătate de oră, Listria și Aidan o țineau așa, iar pe Lyre începuseră deja să o ia amețelile. Trecuse o zi de când se întorsese din Lumea de Sus iar cele trei zile ale Festivalului se terminaseră. Între timp, ea încercase să se controleze pe cât de mult era posibil, aproape terminând calmantele de la Aidan și izolându-se până când urmările dependenței dispăreau de tot. Erau departe de a o face.

    Annelyn nu îi spusese niciun cuvânt de când se întorseseră. Poate era mai bine așa. Lyre nu știa ce minciună ar fi putut inventa ca să explice cadavrele de șoareci găsite în jurul ei când leșinase. Sau poate că spioana o evita tocmai pentru că își dăduse seama ce era Lyre cu adevărat.

    Intradinastica fusese cea care a descoperit scrisoarea, deci prezența ei în întrunirea Consiliului de Miazănoapte a fost cerută. Desigur, toată așa-zisa investigație nu ducea nicăieri. Indiferent cu ce scop era întâlnirea, nu ar fi avut cum să ghicească locația, și fără aceea șansele să afle ce se întâmplă erau nule.

    — Stați puțin, auzi vocea clară a Marathei.

    Aceasta își împinse scaunul cu rotile mai în față, cu ochii scânteind de încântarea unei idei noi.

    — Își mai aduce aminte cineva de încoronarea lui Arsace? Atunci când aceasta a ucis nobilul din Imperiul Rozelor adus ca să preia tronul. E evident că toată alianța are legătură cu evenimentul ăla. Gândiți-vă: Monarhul Rozelor are motiv să vrea răzbunare, iar Consiliul ar rămâne și cu frânturile de putere rămase ale lui Arsace, dacă aceasta...

    — Sugerezi un complot de asasinare? întrebă Listria, ridicând gânditoare și puțin alarmată sprâncenele.

    — Exact.