FINALIZATĂ- dark fantasy, paranormal, mystery, adventure, romance.
Volumul 1 din seria „Blestemul celor decăzuți".
S-a născut din flăcări. A călcat pe cadavre. Lyre e una din Săbiile lui Azrael, Arhanghelul Morții, și detestă îngerii cu toată...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(picspam făcut de @selkkiez)
Anul 273 d. C. (după Cataclism)
Câmpul de luptă e pânza pe care pictează haosul. Cel puțin, așa gândea Lyre, deși n-ar fi avut cum să știe. Nu văzuse niciodată o pensulă de aproape. Dar ea știa că era artă în furie și era artă în război.
Câteodată se întreba dacă era artă și în ea. De obicei, și-ar fi zis că e nebună dacă vorbește așa, dar alte ori... Alte ori, privea către sângele ce șiroia, stacojiu și tăcut ca o furtună, și gândea că trebuia să fie ceva frumos în asta. Sau ceva urât. Arta poate fi și urâtă. De fapt, arta pe care o vedea de obicei era urâtă. Lumea de Jos nu e un loc pentru artiști, ci doar pentru haos.
Iar arta haosului e singura pe care ea o înțelege.
Nu a renunțat niciodată, deși poate ar fi trebuit. Nu a renunțat niciodată, și, așezând pas ușor în regatul ei de țărână, nici nu-și imagina că ar fi suportat să o facă. Cum ar fi putut vreodată? Fiorul luptei ți se strecoară în vene, ți se frânge între oase, îți rămâne scris între firele destinului. E ceva permanent, ceva de care Lyre depinde mai mult decât ar îndrăzni să admită.
În jurul ei, ceilalți membri ai Cercului Șoimilor, în armurile lor întunecate, începeau să ridice cadavrele, să prindă prizonierii în lanțuri. O altă răscoală haotică și răzleață. Cu toții erau obosiți. Distruși. Unii căzuseră. Și poate că să arunce în flăcări trupurile pe care tot ei le-au umplut de sânge îi frângea și mai mult, sau poate nici nu le păsa. Așa era după fiecare misiune, iar pentru războinicii și asasinii Cercului Șoimilor, asta însemna viața, la asta se rezuma. Doar urmează ordinele: stârpește revoltele, oprește atacurile, prinde spionii... Munca murdară trebuia făcută de cineva, iar liderilor Imperiului Umbrelor din Lumea de Sus le era silă. Ucideau de plăcere, din setea de a o face, dar când moartea era necesară, pășeau în lături. Așa se întâmplă când ai luxul de a alege.
Cu o altă bufnitură, un cadavru e cufundat în flame. Fierbințeala mușcă nesățios din pielea murdară, lemnul crâcnește obosit... Așa începuse totul pentru Lyre. Așa reîncepuse, de fapt.
Până și amintirea era oarecum dureroasă.
Când a renăscut, a pășit dintre flăcări și acestea nu s-au dat la o parte, ci i-au atins trupul așa cum soarele mângâie pielea unui nou-născut. Era în miezul bătăliei, dar nu putea fi sigură, căci avusese ochii închiși. Își amintea cum pășise pentru prima oară pe pământ... Era ceva fantastic, ceva viu, ceva dureros de familiar la atingerea ierbii sub tălpi și între degete și, oh, pentru o fracțiune de secundă, numai la asta se gândise... Până când auzise acea bufnitură a zeci de trupuri căzând. Până când sunetele luptei au încetat subit, iar armele au căzut și ele. Când a deschis ochii, era înconjurată de cadavrele războinicilor ce se prăbușiseră ca niște marionete cu sforile tăiate.
