Rose Royal face parte dintr-o excentrică familie care este binecunoscută pentru puterea ei în lumea afacerilor.
După moartea mamei lor, fiecare membru din famile își crează un zid de piatră, astfel relația dintre Rose și frații ei se deteriorează...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stau cu fundul pe balustrada scărilor, privind în jos la podeaua lucioasă și desenez cu piciorul în aer cercuri, în timp ce fredonez o melodie necunoscută. Aud vocea băieților în spatele meu, iar când îmi întorc privirea spre ei îi văd pe toți stând unul lângă altul. Au aflat de Wade și mă ceartă. Îmi desprind mâinile de pe bucata de lemn, apoi mă las încet în față, și cad...cad fără oprire.
Deschid rapid ochii, ridicandu-mă şi respirând scadat. Încerc să mă obișnuiesc cu lumina puternică care intră pe fereastră, şi să îmi dau seama ce s-a întamplat. Pufnesc şi mă las pe spate, atunci când îmi amintesc.
— Perfect, a fost doar un vis, îmi spun sarcastică mie însămi.
Iau telefonul de pe noptieră și îl deschid observând că este deja ora 11. Încerc să mă ridic din pat, dar o durere puternică îmi acaparează simțurile. Închid ochii și îmi strâng palma în pumn unghiile intrându-mi în piele. După câteva secunde în care tot cea ce am făcut a fost să stau nemișcată cu ochii închiși și să aștept să treacă durerea, mă ridic cu greu și merg spre baie.
Nici nu mă miră imaginea mea din oglindă, ochii umflați și roșii, și rimelul curs după lacrimile vărsate aseară. Iau o dischetă demachiantă și apa micerală, și încep să șterg urmele machiajului. După ce termin mă spăl pe față și pe dinți, trecând peste rutina complexă, din cauza sentimentului de greață și migrena care încă nu vrea să mă părăsească. Îmi prind părul cu un elastic în timp ce ies din cameră și merg la parter.
Mă indrept spre bucătărie unde sunt prezenți doar Reed și Gid. Perfect. Nu îi bag în seamă și merg la dulăpioare, unde încep să caut pastilele.
— Unde ai fost ? mă întreabă gemănul meu, dar eu nu dau nici un semn că îi voi raspunde.
Când găsesc cutia cu pastile scot una și o pun pe suprafața de marmură a blatului, apoi iau un pahar și îmi torn apă în el.
— Ești surdă acum? Așa tare ți-a dat-o ăla? urlă tot el.
Mă abţin cu greu să nu îi răspund pe acelaşi ton folosit de el, să strig în gura mare ''Da Reed, aşa tare cum tu nu i-ai dat-o niciodată unei fete''. Îmi pun pastila pe limbă, apoi golesc paharul de apă din doar două înghițituri. Brusc simt un gol în stomac, iar un gust amar își face prezența. Îmi pun mâna la gură și fug la baia de serviciu, fiind cea mai apropiată. Îmi aud numele strigat de băieți, dar nici nu le dau atenție, apoi închid ușa și mă arunc pe jos deasupra toaletei, începând să dau la boboci. Tremur din toate încheieturile, iar capul nu încetează să mă doară.
Stau de câteva minute pe podea, sprijinandu-mi capul de peretele rece, în dorința de a scăpa de migrenă. Băieții sunt de cealaltă parte a ușii, le aud șușotelile și m-au întrebat dacă sunt bine, dar eu nu le-am răspuns. Mă ridic cu greu și merg la chiuvetă, spijinindu-mă de ea, apoi mă spăl încă o dată pe față. Deschid ușa și îi văd pe frații mei stând în picioare asteptandu-mă. Mă abțin cu greu să nu îmi dau ochii peste cap, deoarece fac din țânțar, armăsar, mereu.
