Smart people feel in love

E L E V E N

            Micul Kangwoo era acasă singur. Cum Jina ieșea azi târziu, Jongho a avut treabă, a trebuit să stea singur.

Cel mic așteptase de mult o ocazie ca aceasta. Și venise mai repede decât se aștepta.

Trecuse o săptămână de când își văzuse tatăl. Și vroia să îl întâlnească iar așa că îl căutase și văzuse că era extrem de bogat cea ce însemna că putea să îi ia multe dulciuri. După ce găsise adresa de la firma s-a urcat într-un taxi și ia dat adresa.

Când a ajuns ia plătit cursa cu bani de buzunar care ar fi trebuit dați pe mâncare și a ieșit.

Se uita la clădirea uriașă din fața lui și pentru un moment vroia să se întoarcă. Dacă tatăl lui nu îl vroia? Dacă avea alt copil mai bun.

Dar lasă la o parte și se îndreptă spre clădire și intră. Oprește un angajat și îl întreabă unde e biroul președintelui. După ce află ia liftul și urcă până la ultimul etaj acolo unde e biroul.

Când ajunge un birou cu o doamnă în vârstă în spate îl întâmpină.

— Ahjuma vreau să îl văd pe appa.

— Micuțule te-ai rătăcit? Nu ar trebui să fi aici. Hai pleacă. - Și îl împinge spre lift dar Kangwoo nu se lasă și fuge spre ușa biroului lui Seonghwa.

— Appa ajută-mă! Appa! - Strigă cel mic în timp ce bate în ușă.

Songhwa se ridică grăbit de la birou și se îndreaptă spre ușă și o deschide când aude vocea de copil.

— Appa! - Strigă cel mic și vrea să iasă din strânsoarea secretarei.

— Dăi drumul acum. - Spune Seonghwa nervos.

Când cel mic se vede liber aleargă spre Seonghwa zâmbind.

— Appa! Aceea ahjuma e înspăimântătoare.

— Hai să mergem înăuntru. - Și îl ridică în brațe.

Seonghwa îl pune pe cel mic pe canapea și se așează lână el.

— Appa nu pot să stau la tine în brațe? - Spune Kangwoo cu capul în jos.

— Am crezut că o să ți-se pară inconfortabil.

— Nu e bine la appa în brațe. - Spune și își lasă capul pe umărul lui Seonghwa și câteva lacrimi îi curg.

— Ești bine micuțule? - Întreabă Seonghwa și îi mângâie spatele.

— Sunt fericit că am un appa la fel ca ceilalți.

— Îmi pare rău pentru tot ce sa întâmplat, e vina lui.... appa. Trebuia să lupt pentru tine și eomma.

— Appa acum nu poți sa fi cu eomma?

— Și appa vrea asta dar trebuie să se ocupe de ceva mai întâi.

— Appa crezi ca poți să mă duci înapoi sau să mă duci la un taxi, eomma trebuie să se întoarcă de la munca.

— Mama ta nu știe ca ești aici?

— Nu, a trebuit să stau singur azi pentru că unchiul Jongho a avut treabă.

— O să te duc înapoi, dar o să trebuiască să îi promiți lui appa că nu o să mai pleci așa.

— Promit, am vrut doar să îl văd pe appa azi. - Spune Kangwoo și îi sărută obrazul lui Seonghwa.

Seonghwa se uită uimit la copilul de 5 ani care era așa matur. Îi părea rău că nu a luptat mai mult pentru iubirea dintre el și Jina. Dar acum că a găsit-o, nu o să îi mai dea drumul.

— Appa o să îți dea numărul lui de telefon și o să îl poți suna oricând. Nu contează ora.

— Bine. Dacă aceea ahjuma se ia iar de eomma o să te sun.

— Aceea ahjuma a venit iar la mami?

—Da, dar mami nu era așa că am răspuns eu.

— Ți-a zis sau făcut ceva?

—Nu.

—Bine acum să te duc acasă.

Seonghwa Îîși ia fiul de mana și ies amândoi. În timp ce mergeau toată lumea se uita și șușotea.

— Appa putem să oprim să îi luăm lui mami niște pastile?

— Ce e în neregulă cu ea? - Întreabă agitat Seonghwa.

— A răcit deși ea zice că nu are nimic.

— Așa o să facem.