Un sărut de Ajun (Completă)

Holly îl cunoaște pe Carlos

Holly stătea în mașină oftând și ascultând muzică proastă, în timp ce-l aștepta pe Aiden să se întoarcă de la magain ca să plece mai departe. Sprijinindu-și capul pe cot, Holly se mai uită încă o dată în dreapta și observă că Aiden,  ajunsese la rând și-și cumpără n pachet de țigări. Grozav, acum avea să inhaleze și miros de tutun. Se aruncă pe scaun, privind în gol înainte,plângându-și de milă. Holly se uită în ecranul telefonului, era abia ora cinci, iar afară deja se înserase  .Holly ar fi preferat să meargă la centru și să facă curățenie decât să mai stea cine știe câte ore cu Aiden și cu ce persoană urma să se întâlnească. Aiden intră în mașină, și luă un loc pe scaunul șoferului lângă Holly . Holly îl privi cu nonșalanță, în timp ce Aiden își băgă pachetul de țigări și gumele în buzunar.

Aiden îi întinse o lamă din pachetul de gumă spre Holly, iar Holly o luă. Îi mulțumi, apoi desfăcu ambalajul și băgă guma în gură. Mestecă zgomotos guma și cu gura deschisă în speranța că așa o să-l enerveze mai tare. Aiden dădu sonorul la un volum mai mare, acum muzica zgâriind-o pe creier. Holly  deduse că în afară de un aspect frumos , de o atitudine tupeistă și un creier foarte slab folosit, bun de nimic, Aiden mai avea și gusturi foarte proaste în muzică. Holly îl ironiză în mintea ei, denumindu-l băiatul visurilor tuturor fetelor. Începu să râdă singură, apoi se uită către Aiden, care era cu ochii în telefon. Îl privi cum își bagă telefonul în buzunar, apoi introduce cheile în contact.

-               Unde mergem? întrebă Holly, rezemată de scaun, privindu-l pe Aiden.

Aiden își prinse centura, apoi trase de volan și o luă la stânga. Se prefăcu că nu o aude, deduse Holly. Tăcu din gură, și își sprijini mâna și capul de portieră, privind cum Aiden depășește mșini în masă, iar mașina prinde viteză. Cu mâna stângă, dădu volumul mai încet, uitându-se către Aiden să vadă dacă-i spune ceva, legat de ce făcuse. Nu-i păsa dacă-i spunea ceva sau nu, își dorea doar să-l enerveze.

Aiden era numai în treaba lui. Holly avusese mai multe discuții cu el, în primele zece minute când plecară de acolo, întrebându-l cu cine urmau să se întâlnească și unde urmau să meargă, dar secretosul nu-i spusese nimic, apoi Holly încetă să mai încerce și avuseseră doar discuții seci, fară subiecte foarte importante, doar schimb de opinii, în care opiniile fuseseră contradictorii. Holly își dădu seama că erau ca doi poli, sud și nord. Îi vibră telefonul, ceea ce însemnă că primise un  mesaj. Verifică era mesaj de la rețeaua telefonică care o folosea Holly, care o informa de opțiunea ”super-rentabilă”, cum o denumeau ei. Holly ignoră mesajul și-și ținu telefonul în palme.

Ajunseseră pe partea New York-ului care era decorată cu luminițe. Holly își ținu gura întredeschisă într-un ”o” de uimire. Exclamă un ”wow”, apoi continuă să privească și să  bucure și să zâmbească și să admire luminile ca un copil. Treceau cu mașina deasupra perdelelor de lumini ce erau atârnate de pe un stâlp pe altul. Pe copaci erau puse betele cu luminițe, globuri mari, erau poziționate în capatul străzii. Ajunseră în centru, iar lui Holly îi se părea că se mișcă mai încet ca să poată să admire bradul, înalt cu stea în vârf ce era plin de luminițe roșii cu galbene, în jurul bradului erau mai multe banci, iar lângă fiecare bancă, erau copaci luminați într-un ghiveci, lângă brad stătea Moș Crăciun, care era încojurat de copii. Holly zâmbi, apoi părăsiră stradă, iar Holly parcă era mai bucuroasă. Se uită la Aiden, care nu avea nicio expresie, dar colțurile gurii, lui Holly îi dădeau impresia că se arcuiau într-un zâmbet. Cu siguranță, era doar în imaginația ei.

Aiden frână brusc, mașina orpindu-se, Holly aproape lovindu-se de parbriz. Înjură cu voce tare, provocându-i lui Aiden un zâmbet, probabil necrezând-o în stare să înjure. Aiden se dădu jos din mașină, apoi lăsă ușa deschisă  și bagă capul înauntru. Holly flutură din gene, privindu-l.