Un sărut de Ajun (Completă)

Aiden e un mincinos nenorocit

  Era ajunul dimineții de sâmbătă, iar Holly se afla la ușa doamnei Thompson, apăsând disperată pe sonerie și ciocănind cu putere în ușa de lem, cu o coroniță de Crăciun pe ea. Era într-o intensă criză de disperare și frică, de a afla ce se întâmplase noaptea trecută.  Se trezise mahmură, iar bunica ei nici măcar nu-i vorbea sau să-i servească micul dejun, așa că Holly se duse la cea mai apropiată persoană, care fusese prezentă și probabil ar fi putut măcar să afle ceva de la el. Chiar dacă îi fusese greu și se întoarse și se reîntoarse aici de cinci, ori până la urmă își făcu curaj și veni aici. Doamna Thompson nu era acasă, auzise frânturi dintre conversațiile lui Aiden și a lui Carlos, iar Holly era oarecum nervoasă știind că se află la ușa lui Aiden, care este singur acasă și parcă nici nu vrea să se sichisească să vadă cine a venit.

  Holly mai apăsă pe butonul soneriei de repetate ori, în câteva fracțiuni de secunde, apoi se așeză pe scaunul de lângă ușă, cu mâinile împleticite, mușcându-și buza de îngrijorare. Nu-și amintea ce făcuse în totalitate, probabil se îmbătase, deoarece ultimele ei amintiri sunt cum Carlos încearcă să o învețe și fumeze, iar primele două dăți, ține doar fumul țigării în mână, iar la al treilea când venea să-l inspire se îneacă și înghite o gură de coniac, din sticla lui Carlos și continuă să bea, iar apoi totuș devine ceață, iar Holly are o senzație de amnezie. Holly își masă cu buricul degetelor, tâmplele, apoi fruntea, avea o migrenă îngrozitoare de cap, care nu mai trecuse din dimineața aceasta, chiar dacă luase trei pastile diferite, fară să-i ceară voie bunicii, care o ignoră complet și nici măcar nu-i păsa ce făcuse Holly.

   Holly apăsă încă o dată pe sonerie, apoi auzi glasul răgușit a lui Aiden, care stirga un ”vin”. Holly se panică, chiar dacă venise aici să vorbească cu Aiden, parcă nu voia să vorbească cu el, îi era rușine și el mai era și atât de enervant, iar ea nici măcar nu știa ce să-i spună, iar el poate nici măcar  nu o să o trateze cu respect. Holly își duse o mână la gură, mai bine pleca. Holly o luă la pas grăbit, pe cărarea pietruită, curațată de zăpadă, încercând să se facă nevăzută, cât mai repede, iar Aiden să creadă că fusese poștașul, dacă nu The Woman in Black. La naiba, ușa se deschise. Când auzi, scârțâitul ușii la jumătatea drumului spre trotuarul ce ducea către drumul principal, Holly fu nevoită să se întoarcă înapoi către casă.

-    Holly? o întrebă Aiden mirat. Ce cauți aici?

   Abia atunci, Holly își ridică privirea, care o ținuse spre drumul înapoi spre casă în jos, din cauza rușinii. Holly, în acel moment remarcă că Aiden era în boxeri și un tricou care îi punea abdomenul bine lucrat în evidență. Grozav, Holly se abținu de a face o grimasă și putea să jure că era roșie ca racul în obraji, dar continuă să meargă, spre Aiden care o privea din ușă.

-    Pot intra? îl întrebă Holly care ajunse într-un final lângă el, privindu-l numai în ochi. Nu voia să-i dea impresia că se uită la altceva sau să se facă de râs.

    Aiden îi făcu loc, iar Holly intră în sfârșit la caldurică. Când intră în casă, studie locul, la deschidere fiind scări interioare din lemn, iar la dreapta fiind un  coridor ce ducea către bucătărie, iar în partea stângă fiind încă un coridor ce ducea spre living, ambele uși fiind deschise, iar Holly reușind să vadă și să studieze bine camerele. Holly își scutură bocancii îmblăniți ai mamei sale, de preșul de la intrare. Aiden se uită la ea, scărpinându-se la ceafă, iar lui Holly îi se părea că este atât de aproape de ea, încât se trase puțin mai în spate. Inima îi bătea tare, probabil din cauză că era singură cu un baiat, într-o casă, chiar dacă nu-l suporta pe acest băiat.

-    Nu mă așteptam să te văd aici, spuse Aiden căscând somnoros, privind-o pe Holly.
-    Nici eu nu mă așteptam să fiu aici, răspunse Holly la rândul ei.
-    Ce cauți aici? Bănuiesc că ai venit cu un motiv. Sau ți-a fost dor de înfățișarea superbă? o întrebă Aiden arogant, suflându-i în ceafă.