Un sărut de Ajun (Completă)

prim sărut sub vâsc în ajunul Crăciunului

Holly stătea pe un scaun de pe holul de lângă living, cu mâinile împerecheate ținând un pahar roșu cu punch cu alcool. Privea în stânga și în dreapta oamenii ce treceau, beau se sărutau, mergeau în alte camere, treburi de adolescenți. Holly se poziționă rezemată de scaun, picior peste picior decisă să se plictisească mai rău decât era deja. Își verifica telefonul, apoi îl îndesă rapid în buzunar, din cauza mâncărimilor provocate de degetele ei care doreau  să folosească minutele gratuite primite de la rețeaua ei, cadou de Crăciun. Nici măcar nu știa de ce se afla aici, Holly fusese decisă 80% să nu meargă, dar până la urmă tot partea cealaltă de 20% câștigase.  Începu să lovească încetișor cu degetele, sub formă de beat imitator al muzicii de fundal ce răsuna în boxele uriașe ale adolescentului, al cărui nume Holly îl uitase. Holly își mușcă buza la vederea unor fete care trcuseră pe lângă ea. Își termină băutura cu alcool, apoi imită gesturile făcute de toată lumea, îl aruncă pe jos. Holly nu reușea să-și dea seama unde sunt părinții oganizatorului, mama ei, cu siguranță ar fi omorât-o.

Își verifică telefonul din nou. Era abia cinci și-un sfert, iar Holly decise să rămână până la șapte. Pe la ora unu, vorbise cu Annie la telefon să se întâlnească acolo, deoarece Annie știa că Holly nu cunoaște multă lume, iar ea dorise să-i facă măcar puțină viață socială. Holly o caută cu privirea pe Annie. Primul lucru care-l făcuse când ajunse în această casă fu să o caute pe ea, dar nu o găsi. Se ridică de pe scaun și-și alungi gâtul ca să vadă mai bine, apoi văzu tava cu punch non-alcoolice în livingul plin de fum și adolescenți. Se făcu mică și-și parcurse traiectoria, scuzându-se și izbindu-se de gloata de adolescenți de acolo. Luă cu ambele mâini un pahar, apoi lăsă tava pe masă și-i dădu un pahar fetei de lângă ea. Ar fi preferat un punch alcoolic pentru că avea mai mult gust și era aromat, dar era bun și acesta. Holly sobri o înghițitură din el, apoi dădu din umeri. Trecu cu priivrea în pământ, folosindu-și mersul rapid, prin mulțimea de băieți care se formase când ea fusese în cele două minute ca să-și ia băutura.

Ajunse din nou pe holul principal cu pereți verzi.  Se postă cu fundul pe o masă din lemn, ce era la doi metri de intrarea în casă, dându-le vedere liberă și drectă către ea la cei ce își savurau țigările afară. Lui Holly îi se părea că holul era locul unde puteai respira liniștit, fară să știi că vei inhala fum de țigară sau vei rămâne cu miros pe haine. Și afară erau fumători, dar nu la fel de mulți ca aici, Holly rămase aici pe hol și în speranța că Annie va veni și vor putea sta împreună, iar Holly va scăpa din starea morbidă de plictiseală ce tocmai pusese stăpânire pe ea.  Holly se sprijini de peretele verde și rece și se rugă ca cei de afară să închidă ușa, adică nu era ca și vara când puteai să stai liniștit la o petrecere, ci era plină iarnă în New York, iar Holly chiar era temătoare în legătură cu pneumonia. Se dădu jos pe masă și se opri într-o cameră din dreapta ce avea vedere și la living și spre hol, fară să ezite să remarce cât de mare era casa în care se ținea petrecerea.

Cască, apoi își simți telefonul din buzunar, vibrând. Primise un mesaj nou. Își deblocă telefonul, umblând repede la cutia poștală, văzând un mesaj de la Annie, care o anunță să vină afară să se întâlnească în fața casei în două minute că atunci ajunge și să intre împreună. Holly zâmbi bucuroasă, la vederea mesajului cu gândul că plictiseala ei avea să ia sfârșit. Nu putea spune că era prietenă cu Annie, dar îi se părea o persoană de gsșcă, iar Holly știa măcar că avea să aibă personană cu care conversează. Sări în picioare de pe podeaua rece pe care stătuse în aceste cinci minute, apoi se grăbi spre hol ca mai apoi să urce scările în fugă și să treacă pe lângă câteva camere pline cu adolescenți sau camere cu adolescenți zile, ca și mai apoi să ajungă până în capătul holului, în camera unde fusese anunțată să-și pună hainele, și să dea peste două fete care se sărutau într-un colț. Holly intrase ca un vârtej în acea cameră și nu putu să nu se holbeze la fetele acelea două care fuseseră întreurpte, iar în mintea lor cu siguranță o omorau. Ridicase mâinile sub semn de scuze și chiar mimă un scuze cu buzele date cu ruj roșu, mergând pe vârfuri către cuier, luându-și paltonul albastru, abia cumpărat de bunica ei în dimineața aceasta când se împăcaseră, din cauza lui Holly care se rugase jumătatte de oră să o ierte și dăduse la întorase cu spiritul Crăciunului și bunica ei nu rezistă și o iertă.