Un sărut de Ajun (Completă)

2 zile înainte de ajun

Holly stătea pe un scaun din cercul de scaune format de mai mult de 20 de adolescenți. Venise la centru și se ocupase în dimineața aceasta alături de Veronica de cumpărăturile pentru copii de la centru ca și cadouri de Crăciun. Aiden le dusese cu mașina, iar Holly se simțise puțin ciudat, deoarece se simțea încă prost, pentru că-l lăsase să-și bată joc de ea în aceea zi, iar atmosfera dintre ei doi era incomodă. Holly abia reușise să-l salute sau să-i răspundă la întrebare când el o întrebase ” ce mai face”.  Avea să-i ia destul de mult timp să treacă peste acea întâmplare. Holly se scărpină la ceafă, apoi se rezemă de scaun, ascultând acum la povestirile amuzante sau neamuzante ale adolsecenților din jurul ei.

Îl surprinse pe Aiden privind-o, iar Holly îl sfidă susținându-i privirea, iar el îi zâmbi. Lui Holly îi chiorăi stomacul, făcând-o pe fata de lângă să se uite la ea, dar nu spuse nimic, doar rânji cu colțurile gurii. Se făcuse din nou de râs. Se foi pe scaun, reschimbându-și poziția, apoi își verifică telefonul. Primise un mesaj de la Carlos în dimineața aceasta, Carlos având chef de conversație, dar Holly nu-i răspunde din cauza lipsei creditului. Holly își blocă telefonul, apoi îl puse la loc în buzunarul jenșilor ei care îi purtase mai toată călătoria la New York, din cauza lipsei. Se uită la Aiden, care povestea ceva cu un băiat chinez a cărui nume, Holly nu-l reținuse.

O prinse privindu-l, iar Holly își mută imediat privirea, și se prefăcu că ascultă la povestirile lui Annie. Era un joc cu o geantă roșie plină de dulciuri, care se arunca de la unul la altul, iar cine prindea geanta sau la cine era aruncată geanta, urma să povestească o întâmplare sau să răspundă la câteva întrebări adresate de ceilalți sau să povestească ce-i cer ceilalți. Holly ascultă cum Annie povestește cum luase o sperietură zdravănă la casa de la lac de la bunica sa, când rămăsese singură la cabană și intrase în pod, tocmai după ce văzuse un film de groază.

Lui Holly povestea lui Annie, îi provocă râsul zgomotos. Mai mulți adolescenți din grup se uitaseră la ea, dar nu-i spuseseră nimc, doar răseră, Holly nu știa dacă de râsul ei sau de întâmplarea lui Annie. Nu-i păsa dacă râdeau de ea. Ivy avea o vorbă legată de râsul ei, întotdeauna zicea ” mai mult râzi de râsul lui Holly, decât de glumă”. Lui Holly îi plăcea râsul ei, făcea oamenii să râdă și o mai amuza și pe ea pe deasupra. Odată, Holly mersese împreună cu Ivy și încă o prietenă, iar ea spusese o glumă, Holly începând să râdî, atrăgând atenția tuturor de la casa de marcat asupra ei. Holly încă mai ține minte că-i fusese mai rușine lui Ivy și prietenei acelea decât ei însuși, deși ea se făcuse de râs, atunci.

Holly se trezi din senin cu săculețul cu dulciuri la ea. Holly se uită speriată la toată lumea, toți erau cu ochii la ea. Holly se simți oarecum intimidată de atâtea priviri ațintite asupra ei. Își mușcă buza, la fel cum face atunci când minte sau e emoționată, apoi începu să-și dea jos oja de pe unghii cu ajutorul dinților. Holly atinse săculețul cu ambele mâini și se uită iarăși la  persoanele din jurul ei care începuseră să strige să povestească ceva, să spună odată, unii o mai denumeau și tăcută. Holly căută într-un fel un  punct de ajutor sau de sprijin, se uită la Aiden și el la rândul lui o privea curios. Holly oftă, nici măcar nu știa ce să zică.

- Ei, trebuie să povestesc o întâmplare? întrebă Holly, frecându-se cu palmele de jenșii albaștrii Orice întâmplare?

- Oricare, spuse Annie încercând să o grăbească.

- Hai odată! se auzi vocea unui băiat ce stătea tolănit pe un scaun.

- Nu cred că aș putea să povestesc ceva interesant. Nu prea există ceva interesant în viața mea.

- N-ai nici măcar o întâmplare amuzantă sau măcar interesantă ? întrebă Annie surprinsă.

- Nu din câte știu eu, răspunse Holly.