Un sărut de Ajun (Completă)

a treia zi de Crăciun

Holly își luă o pulover din sertarul cu haine, și-l îmbrăcă. Se așeză în pat apoi își luă cartea ce o lăsase pe pat și se apucă să o citească grăbită. Își aminti că are ceva de făcut și închise cartea cu buricul degetelor, apoi își luă telefonul în mână și activă semnalul wi-fi cautând o rețea gratuită, fară să vrea să apele la internetul bonus dăruit de rețea. Holly  nu găsi nicio rețea liberă, așa că oftă și decise să-și activeze internetul. Se uită pe facebook, prima oară intrând la mesaje, niciun semn  nou de viață, murmură o înjurătură, apoi decise să-i scrie ea prima, chiar dacă-i mai scrisese. Își aruncă telefonul pe pat, apoi se încălță cu papucii de casă.

Își încheie puloverul, apoi decise să meargă să o vadă pe bunica ei, fiind plictisită și fară chef de a citi. Își târi picioarele până la ușă, plecând din cameră fară a închide ușa, apoi parcurse holul într-un timp relativ scurt, coborând scările în grabă, tresărind când în fața ei apăru o pisică mare și cu părul zbârlit. Scoase un țipăt scurt, apoi evită pisica și primul lucru care-l făcu fu să vadă dacă bunica ei era în bucătărie, dar nu era, asta însemnând că Holly urma să o găsească în living room. Holly se întoarse pe călcâie și părăsi bucătăria, nu înainte să-și ia ceva din camăra bogată a bunicii. Își strânse mai bine puloverul, îi se părea că era frig, în casă chiar dacă căldura mergea de azi dimineață după spusele bunicii.

Bunica stătea fotoliul din catifea verde, mare și pufos, prefăcându-se că se uită la tenelovela turcească în timp ce ea tot ce făcea, era să tragă un pui de somn mic și neînsemnat. Adormise cu telecomanda în mână, așa că Holly dacă nu avea măcar cu cine să converseze se gândi să o ia de acolo și să se uite la televizor. Holly trase ușor din mână bunicii telecomanda, iar când bunica tresări, Holly vuse impresia că urma să se trezească, dar nu o făcu. Holly răsuflă ușurată, apoi începu să mute de pe un canal pe altul.

Nu găsi nimic interesant, așa că Holly mută înapoi pe canalul bunicii și îi înapoie telecomanda, Holly găsindu-se mergând înapoi spre camera ei, evitând din nou toate pisicile, a căror prezență devenea pentru Holly din ce în ce mai indiferentă. Holly urcă scările și străbătu holul cu pași mici, luându-i mai multe minute să ajungă în cameră. Când ajunse în cameră se simțea ca și cum ar fi mers mai mult de doar un hol și niște scări, așa că se aruncă pe pat și lenevi acolo cu mâinile pe ochi, timp de zece minute, până îi vibră telefonul și-și aminti de prezența lui Aiden.

Holly zâmbi când se gândi la Aiden. O invitase la întâlnire, Holly abia mai putea să respire când se gândea la asta sau cum o să fie prima ei întâlnire. Scoase un țipăr de fericire, urmă să aibă prima ei întâlnire. Holly își duse mâinile la ochi, apoi zâmbi cu toți dinții și scoase un strigăt iarăși de fericire. Telefonul îi vibră din nou, avea o notificare de la facebook, primind un mesaj de la Ivy care îi spunea că are multe să-i spună, numai să găsească un moment liber și urma să o sune. Holly nu știa ce să înțeleagă din acest mesaj, dar dădu din umeri, apoi își duse o mână la buză, semn de îngrijorare, pățise ceva Ivy, îi se întâmplase ceva rău, Holly își duse mâna de la buză, apoi apesă pe un apel către Ivy, intrând căsuța poștală.

Holly nu mai încercă, ascultând ce îi spusese Ivy, brusc un bulgăre de zăpadă îi lovi geamul. Holly se ridică rapid din pat și fugi spre geam, dacă era un copil mic sau o gașcă de copii puși pe glume, Holly avea să le dea o lecție și să țipe la ei și cine știe poate să-i fugărească cu o matură ca învățătură în minte, glumea, dacă ar face așa ceva în 15 minute ar veni poliția din cauza părinților care anunțaseră poliția din cauza tratamentului ei grosolan cu copii. Holly se uită pe geam, nu vedea pe nimeni. Geamul ei era cel din fața casei, un bulgăre mai fu lovit încă o dată. Holly tresări și se trase, după un minut întorcându-se iarăși ca să se uite cine lovește cu bulgări.

Holly își lipi fața de geam, cautând cu privirea pe cel care lovise geamul, trăgându-se repede când un bulgăr nimeri partea obrazului ei. Holly atunci se enervă și deschise geamul, Aiden ieșind din partea de terasă, ce Holly nu o putea vedea, iar Holly începu să râdă, Aiden făcându-i semn să vină jos, Holly închizând repede cele două geamuri și luând-o la fugă înspre scări. Holly niciodată nu se văzu fugind atât de repede, dar de data aceasta mătură covoarele, aducându-le pe toate într-o stare dezastruoasă, aproape lovi două pisici de pe scări și ignoră strigătele bunicii, luându-și doar o geacă și încălțându-se cu ambele cizme. Când ieși din casă se prefăcu că merge normal, chiar își ascunse gâfâielile și începu a merge la pas normal către Aiden.

Aiden avea un bulgăr în mână și-l aruncă spre Holly, și-ar fi nimerit-o, dacă Holly nu s-ar fi tras.

- Ha, nu m-ai nimerit! țipă Holly, iar în momentul acela un bulgăr o ieși în burtă.

Aiden începu a râde, iar Holly se încruntă la el, Aiden izbucnind în hohote de râs.

- Nu e nimic amuzant. Să știi că mă doare, se smiorcăi Holly.

- E doar puțină zăpadă.

Holly luă cu mâinile goale un pumn de zăpadă și-l aruncă de la 30 de centimetrii distanță de Aiden, iar bulgărul nici măcar nu merse în direcția lui Aiden, ci în partea stângă, Aiden începând a râde, iar Holly țipând enervată.

- Nu e amuzant.

- Ba este, inclusiv tu știi asta.

Holly își puse mâinile în sân, apoi se strâmbă către Aiden, întorcându-se cu spatele și vrând să plece, Aiden ridicând mâinile în sus, și uitându-se lung către Holly, Holly întorcându-și privirea înapoi, iar Aiden zâmbindu-i.

- Doar nu te-ai supărat de la puțină zăpadă.

- Nu mai vreau să stau cu idioți în preajma mea.

- Uiți că ai acceptat să mergi la întâlnire cu un idiot, dacă tot așa mă consideri.

Holly nu mai știu ce să spună, așa că-ș închise gura și intră în casă, nu înainte de a fi nimerită de un bulgăre de zăpadă în fund, tocmai în fund de către Aiden. Răsuflă ușurată când se văzu la caldură înauntru în casă, și se lipi de ușă, râzând și zâmbind, fiind fericită gândindu-se la Aiden. Își dădu jos cizmele, apoi se ascunse după perdeaua albă și se uită după Aiden, care pleca undeva cu o țigară aprinsă și vorbind la telefon. Holly îl urmări până nu mai fu în raza ei de vedere, apoi se dezbracă de jachetă și porni spre living. Bunica ei ieșindu-i în cale.

- Am vorbit cu ai tăi, Holly se sperie când o auzi vorbind pe un  ton așa serios, crezând că li se întâmplase ceva, vin pe 4 ianuarie. Au găsit avion.

Holly nu știa ce să zică, așa că rămase mută. Chiar își dorise să vină, chiar își dorise, dar parcă acum nu-și mai dorea atât, încă era entuziasmată, dar după câte se întâmplaseră la New York, după câte pățise, parcă nu mai vrea să plece de aici. Deși, știa de la început că urma să plece o dată și-o dată, dar nu se așteptase să se atașeze atât. Afișă un zâmbet forțat, apoi o urmări pe bunica cum trece pe lângă ea.

_____________________________________________________________________________

ANUNȚ IMPORTANT: FAC CONTINUARE LA UN SĂRUT DE AJUN, ȘI NU O SĂ MAI FIE UN SHORT CUM ESTE UN SĂRUT DE AJUN CI O SĂ FIE POVESTE-POVESTE, CARE O SĂ-I AIBĂ ÎN PRIM PLAN PE HOLLY, DECI AN NOU FERICIT! mai postez astăzi încă un capitol sau doua, nu știu, încă o dată an nou fericit și sper ca 2015 să vă aducă tot ce v-ați dorit, k bye